18 definiții pentru plantație plantațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Teren pe care au fost plantați pomi fructiferi, arbori, arbuști etc. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s. f.] – Din fr. plantation.

PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s. f.] – Din fr. plantation.

PLANTÁȚIE, plantații, s. f. Totalitatea plantelor (de obicei de aceeași specie și cu o cultură de durată) care se cultivă pe un teren amenajat în acest scop, după o anumită metodă. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, L. 94. Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști, făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vîntului etc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. Plantație de orez.

PLANTÁȚIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeași specie) cultivate pe un teren special pregătit. ♦ Cultură de plante speciale. 2. Întreprindere agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de întreprinderi. 3. (Teatru) Planul după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. [Gen. -iei, var. plantațiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].

PLANTÁȚIE s. f. 1. unitate de producție agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeași specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio)

PLANTÁȚIE ~i f. 1) Teren plantat; suprafață cultivată cu plante. 2) Suprafață agricolă, de mari dimensiuni, destinată pentru cultivarea plantelor tehnice sau alimentare în condiții speciale de climă. [G.-D. plantației; Sil. -ți-e] /<fr. plantation

PLANTAȚIÚNE s. f. v. plantație.

PLANTAȚIÚNE s. f. v. plantație.

PLANTAȚIÚNE s.f. v. plantație.

plantați(un)e f. 1. acțiunea de a planta; 2. cantitatea de arbori plantați în acelaș teren: 3. locul unde s’a plantat; 4. stabiliment agricol în colonii: plantațiuni de tutun.

*plantațiúne f. (lat. plantátio, -ónis). Acțiunea de a planta. Ceĭa ce s’a plantat (arborĭ, semănăturĭ): o plantațiune frumoasă. Locu în care s’a plantat. Stabiliment agricol în coloniĭ: plantațiunile de trestie de zahar, de tutun din America de Sud. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plantáție (-ți-e) s. f., art. plantáția (-ți-a), g.-d. art. plantáției; pl. plantáții, art. plantáțiile (-ți-i-)

plantáție s. f. (sil. -ți-e), art. plantáția (sil. -ți-a), g.-d. art. plantáției; pl. plantáții, art. plantáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLANTÁȚIE s. v. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare.

PLANTÁȚIE s. (înv.) sădire, săditură. (O ~ de piersici.)

plantație s. v. PLANTARE. PLANTAT. PUNERE. PUS. RĂSĂDIRE. RĂSĂDIT. SĂDIRE. SĂDIT. TRANSPLANTARE.

PLANTAȚIE s. (înv.) sădire, săditură. (O ~ de piersici.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind.

Intrare: plantație
plantație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantație
  • plantația
plural
  • plantații
  • plantațiile
genitiv-dativ singular
  • plantații
  • plantației
plural
  • plantații
  • plantațiilor
vocativ singular
plural
plantațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantațiune
  • plantațiunea
plural
  • plantațiuni
  • plantațiunile
genitiv-dativ singular
  • plantațiuni
  • plantațiunii
plural
  • plantațiuni
  • plantațiunilor
vocativ singular
plural