PLANTAȚIE, plantații, s. f. 1. Teren pe care au fost plantați pomi fructiferi, arbori, arbuști etc. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiune s. f.] – Din fr. plantation.