PLAGIOSTOM, plagiostomi, s. m. (Iht.; ieșit din uz) Selacian. [Pr.: -gi-os-] – Din fr. plagiostome.

plagiostom sm [At: DER / P: ~gi-os~ / Pl: ~i / E: fr plagiostomes] 1 (Lpl) Ordin de pești cu schelet cartilaginos, cu orificiile branhiilor deschise direct la exterior Si: selacian. 2 (Șls) Pește care aparține ordinului plagiostomilor (1) Si: selacian.

PLAGIOSTOM, plagiostomi, s. m. (Iht.; ieșit din uz) Selacian. [Pr.: -gi-os-] – Din fr. plagiostomes.

PLAGIOSTOMI s.m.pl. Subclasă de pești cu schelet cartilaginos, avînd gura în formă de deschizătură transversală și orificiile branhiale deschise direct la exterior. [Sg. plagiostom. / < fr. plagiostomes, cf. gr. plagios – oblic, stoma – gură].

PLAGIOSTOMI s. m. pl. selacieni. (< fr. plagiostomes)

plagiostom (desp. -gi-os-tom/-o-stom) s. m., pl. plagiostomi

!plagiostom (-gi-os-tom/-o-stom) s. m., pl. plagiostomi

plagiostom s. m., pl. (sil. -gi-; mf. -stom) plagiostomi

PLAGIOSTOM s. v. selacian.

PLAGIOSTOM s. (IHT.) selacian. (Rechinul este un ~.)^[1]

PLAGIO- „oblic, pieziș, culcat, înclinat”. ◊ gr. plagios „oblic, pieziș” > fr. plagio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. plagio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (individ) care prezintă plagiocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin dezvoltarea asimetrică a cutiei craniene; ~claz (v. -claz), s. m., aluminosilicat natural de sodiu și calciu, din grupa feldspaților, de culoare albă și cristalizat în sistemul triclinic; ~drom (v. -drom), adj., cu nervurile terțiare perpendiculare pe cele secundare; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., malformație în dezvoltarea creierului, manifestată prin dezvoltarea exagerată a polului frontal, de o parte, și a celui occipital, de partea opusă; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze oblice; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., dispoziție oblică pe razele de lumină a granulelor de clorofilă; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., subclasă de pești marini cu schelet cartilaginos, cu corpul acoperit cu solzi placoizi și cu gura în formă de deschizătură transversală; ~trop (v. -trop), adj., 1. (Despre organe vegetale) Cu o poziție oblică sau orizontală față de direcția razei pămîntului. 2. (Despre plante) Cu orientare oblică sau orizontală față de direcția excitației; sin. plagiotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., plagiotrop* (2).