plast¹ sn [At: DN³ / Pl: ? / E: fr plaste] (Blg) Organit al celulelor vegetale, încărcat cu diverse substanțe nutritive sau pigmenți.

-plast³ [At: DN³ / E: fr -plaste] Element secund de compunere savantă, cu semnificația: 1 Modelat. 2 Format. 3 Contrafăcut.

plast sn vz plastă¹

plast² sn vz plastă¹

PLAST s.n. (Biol.) Organit al celulelor vegetale, încărcat cu diverse substanțe nutritive sau pigmenți. [< fr. plaste].

-PLAST Element secund de compunere savantă cu semnificația „modelat”, „format”, „contrafăcut”. [< fr. -plaste, cf. gr. plastos].

PLAST¹ s. n. organit al celulelor vegetale, încărcat cu diverse substanțe nutritive (amidon) sau pigmenți (clorofilă). (< fr. plaste)

PLASTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., sb. plast.

plas¹ sn vz plastă¹

plastă² sf [At: PAMFILE, DUȘM. 262 / E: ngr πλάστης] (Reg; în superstiții) 1 Arătare. 2 Fantomă.

plastă¹ sf [At: I. IONESCU, M. 549 / V: (reg) plas sn, (reg) plast sn, ~tră, plaștie (Pl: ~ii) / Pl: ~te, (reg) plăști / E: bg пласт, srb plast] 1 (Pop) Claie sau căpiță de fân, de cereale, a cărei mărime variază după regiuni. 2 (Reg) Fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură etc. care servesc la susținerea fagurilor.

plasti- ec vz plasto-

plasto- [At: DN³ / V: plasti- / E: fr plasto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Modelat. 2 Format. 3 Contrafăcut.

plastră¹ sf vz plastă¹

plaștie sf vz plastă¹

PLASTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., scr. plast.

PLASTĂ, plaste, s. f. (Regional) Claie de fîn. Astă-vară am cosit, Nouă plaste c-am făcut. PĂSCULESCU, L. P. 287. – Variantă: plastră (I. IONESCU, M. 549) s. f.

PLASTRĂ s. f. v. plastă.

PLASTI- v. plasto-.

PLASTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „modelat”, „format”, „contrafăcut”. [Var. plasti-. / < fr. plasto-, cf. gr. plastos].

PLAST²(I) – / PLASTO-, -PLAST, -PLASTIE, -PLAZIE elem. „modelare, formare”, „plasticitate”. (< fr. plast/i/-, plasto-, -plaste, -plastie, -plasie, cf. gr. plastis, plastos, plasis)

-PLASTIE² elem. plast²(i)-.

PLASTO- elem. plast²(i)-.

plast-sticlă s. f. (chim.) ◊ „«Plast-sticlă» s-ar putea denumi noul material care îmbină calitățile sticlei și ale materialului plastic, realizat de oamenii de știință din S.U.A. Este vorba, de fapt, de un material plastic transparent, acoperit cu o peliculă extrem de subțire (0,0750,25 mm) de sticlă.” Sc. 3 VI 76 p. 6 (din plast[ic] + sticlă, după model engl.)

plástă f., pl. e (sîrb. plast, stog; bg. plast, strat [de fîn, de pămînt]). Olt. Stog.

plastă (reg.) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

plastă (reg.) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

plastă (căpiță) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

PLASTĂ s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.

plastă s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

-PLAST „corpuscul, granulă”. ◊ gr. plastos „modelat, fasonat” > fr. -plaste, germ. -plast, engl. id. > rom. -plast.

plastă², s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă.

plastă¹, plaste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor.

PLASTI- „vîscos, plastic”. ◊ gr. plastis „formator, modelor” > fr. plasti-, germ. id., engl. id. > rom. plasti-. □ ~dom (v. -dom), s. n., totalitate a plastidelor dintr-o celulă; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care permite reglarea lărgimii unei fante; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă internă a litosferei formată din roci plastice.

PLASTO- „modelare, formare, plasticitate, viscozitate”. ◊ gr. plastos „modelat” > fr. plasto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. plasto-. □ ~cit (v. -cit), s. n., plachetă sanguină; sin. trombocit; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular sferic, de dimensiuni mici, care face parte din condriomul celulelor; ~cron (v. -cron), s. n., interval de timp dintre două stadii succesive ale dezvoltării primordiilor de frunze; ~desmă (v. -desmă), s. f., formație fibrilară din plastide; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., putere formativă a celulei; ~gamie (v. -gamie), s. f., plasmogamie*; ~gen (v. -gen₁), s. n., centrul genetic ipotetic al plastidelor; ~mer (v. -mer), s. m., produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2. Aparat pentru determinarea calității glutenului umed; ~tip (v. -tip), s. n., formă a tipului original la plantele fosile; ~zom (v. -zom), s. m., condriozom*.