19 definiții pentru porcoi (căpiță; -oaie) porcoaie purcoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORCÓI, porcoaie, s. n. Grămadă de fân sau de paie; spec. căpiță. ♦ P. gener. Grămadă, morman, maldăr. [Var.: purcói s. n.] – Porc + suf. -oi.

PORCÓI, porcoaie, s. n. Grămadă de fân sau de paie; spec. căpiță. ♦ P. gener. Grămadă, morman, maldăr. [Var.: purcói s. n.] – Porc + suf. -oi.

porcoi [At: DDRF / V: (reg) pur~ smn, ~oaie sf / Pl: (1-3) ~, (4-9) ~oaie / E: porc + -oi] 1-2 sm (Rar; șdp) Porc (1) (mare) Si: (reg) porcan (1-2). 3 sm (Iht; pop) Porcușor (3) (Gobio gobio). 4 sn (Pop) Grămadă de fân, de paie, de trifoi etc. de diverse dimensiuni Si: (pop) porcan (7), porcușor (5), por2 (1), porcoiață, porculean (6), porculete (1), porculeț (5), porcuț (3), porșog. 5 sn (Pop; spc) Căpiță. 6 sn (Pop; spc) Claie. 7 sn (Ban; Mun) Colibă din fân, paie, stuf etc., în formă de stog, în care se adăpostesc țăranii în timpul cositului. 8 sn (Pfm; pgn; udp „de”) Cantitate mare de lucruri sau de ființe, de obicei de același fel, îngrămădite unele peste altele Si: grămadă, maldăr, morman, (reg) porcușor (7). 9 sn (Olt) Strugure mare, cu boabe dese. 10 av (Pfm) Grămadă. corectată

porcóĭ n., pl. oaĭe (ca și porcan 2). Mold. Munt. Porcan, grămadă de fîn. Grămadă în general: un porcoĭ de galbenĭ. – În Munt. și purcoĭ. V. porșor.

PURCÓI s. n. v. porcoi.

PURCÓI, purcoaie, s. n. Grămadă de fîn (sau de paie), porșor, căpiță; p. ext. grămadă (în general), morman, maldăr. Într-alt butoi, așezat la mijloc, erau mărgăritare și diamante, ce străluceau ca un purcoi de steluțe albe, albastre și roșii. VISSARION, B. 191. Îl găsi... trîntit cu fața în jos, pe aur, îngropat în galbeni, cu fruntea p-un purcoi de lire. DELAVRANCEA, H. T. 42. Pesemne ți-i să faci vîrf la purcoiul de capete. ȘEZ. IX 118. ◊ Expr. A fi (sau a sta) purcoi = a fi (sau a sta) grămadă. Toți prundenii... erau acum purcoi în fața primăriei. PAS, L. I 269. – Variantă: porcoi (SANDU-ALDEA, U. P. 100) s. n.

porcoiu n. 1. stog de fân (aducând cu un cap de porc): mai multe porcoaie alcătuesc o căpiță; 2. grămadă mare: un porcoiu de galbeni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!porcói2/purcói (grămadă) s. n., pl. porcoaie/purcoaie

porcói (grămadă) s. n., pl. porcoáie

purcói s. n., pl. purcoáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORCOI s. căpiță, claie, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fîn.)

PURCOI s. grămadă, maldăr, morman, movilă, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

porcói (porcoáie), s. n.1. Mușuroit, grămadă de pămînt cu care se acoperă baza plantelor cultivate. – 2. Grămadă, morman. – Var. purcoi. Lat. porca „mușuroire”, care pare să fi fost cuvînt diferit de la porca „scroafă”, cf. it. porca „brazdă”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu există dovadă documentară a folosirii cuvîntului primitiv fără suf.; totuși, este posibil ca rus. porka „vas de lemn” (origine necunoscută după Vasmer, II, 407), să provină din rom.

Intrare: porcoi (căpiță; -oaie)
porcoi (căpiță; -oaie) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porcoi
  • porcoiul
  • porcoiu‑
plural
  • porcoaie
  • porcoaiele
genitiv-dativ singular
  • porcoi
  • porcoiului
plural
  • porcoaie
  • porcoaielor
vocativ singular
plural
porcoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purcoi
  • purcoiul
  • purcoiu‑
plural
  • purcoaie
  • purcoaiele
genitiv-dativ singular
  • purcoi
  • purcoiului
plural
  • purcoaie
  • purcoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)