2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIZMUIT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. (Pop.) Invidiat; p. ext. dușmănit, urât. – V. pizmui.

pizmuit, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 28 / P: ~mu-it / Pl: ~iți, ~e / E: pizmui] (Înv) 1 Invidiat. 2 (Pex) Dușmănit.

PIZMUIT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. Invidiat; p. ext. dușmănit, urât. – V. pizmui.

PIZMUIT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. Invidiat, dușmănit. Tu, fiul scump al Romei, deprins cu-a Romei viață, Om pizmuit la spate și admirat în față, Ai părăsit deodată și circul lui Tarquin, Și templul lui Apolon pe dealul Palatin. ALECSANDRI, T. II 217.

PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.

pizmui1 v [At: URECHE, L. 162 / S și: (înv) pismui / Pzi: ~esc, (rar) pizmui / E: pizmă + -ui] 1 vt(a) (Îrg) A urî. 2 vt(a) (Îrg) A dușmăni. 3 vi (Înv; ccd) A purta invidie cuiva. 4 vr (Îvr) A se încăpățâna. 5 vr (Îvr) A insista.

PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.

PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă pe cineva, a invidia; a dușmăni pe cineva. Fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. ISPIRESCU, L. 229. Drept să-ți spun, îți pizmuiesc fericirea. CARAGIALE, P. 127. Fetele vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa de frumoasă. BOLINTINEANU, O. 348.

A PIZMUI ~iesc tranz. (persoane) A trata cu pizmă; a invidia. /pizmă + suf. ~ui

pizmuĭésc v. tr. (d. pizmă; ngr. pismatóno, vsl. pizmiti sen). Invidiez. – Vechĭ și -măluĭésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pizmui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, 3 sg. pizmuiește, imperf. 1 pizmuiam; conj. prez. 1 sg. să pizmuiesc, 3 să pizmuiască

pizmui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, imperf. 3 sg. pizmuia; conj. prez. 3 pizmuiască

pizmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, imperf. 3 sg. pizmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. pizmuiască

pizmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, conj. pizmuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIZMUI vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.

PIZMUI vb. a invidia, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a rîvni, a răpști, a zavistui. (Mulți îl ~.)

pizmui vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pizmui, pizmuiesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a urî, a dușmăni, a invidia. 2. (refl.) a se încăpățâna; a persista, a stărui.

Intrare: pizmuit
pizmuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pizmuit
  • pizmuitul
  • pizmuitu‑
  • pizmui
  • pizmuita
plural
  • pizmuiți
  • pizmuiții
  • pizmuite
  • pizmuitele
genitiv-dativ singular
  • pizmuit
  • pizmuitului
  • pizmuite
  • pizmuitei
plural
  • pizmuiți
  • pizmuiților
  • pizmuite
  • pizmuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pizmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pizmui
  • pizmuire
  • pizmuit
  • pizmuitu‑
  • pizmuind
  • pizmuindu‑
singular plural
  • pizmuiește
  • pizmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pizmuiesc
(să)
  • pizmuiesc
  • pizmuiam
  • pizmuii
  • pizmuisem
a II-a (tu)
  • pizmuiești
(să)
  • pizmuiești
  • pizmuiai
  • pizmuiși
  • pizmuiseși
a III-a (el, ea)
  • pizmuiește
(să)
  • pizmuiască
  • pizmuia
  • pizmui
  • pizmuise
plural I (noi)
  • pizmuim
(să)
  • pizmuim
  • pizmuiam
  • pizmuirăm
  • pizmuiserăm
  • pizmuisem
a II-a (voi)
  • pizmuiți
(să)
  • pizmuiți
  • pizmuiați
  • pizmuirăți
  • pizmuiserăți
  • pizmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pizmuiesc
(să)
  • pizmuiască
  • pizmuiau
  • pizmui
  • pizmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pizmuit, pizmuiadjectiv

  • 1. popular Invidiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: invidiat
    • format_quote Tu, fiul scump al Romei, deprins cu-a Romei viață, Om pizmuit la spate și admirat în față, Ai părăsit deodată și circul lui Tarquin, Și templul lui Apolon pe dealul Palatin. ALECSANDRI, T. II 217. DLRLC
etimologie:
  • vezi pizmui DEX '98 DEX '09

pizmui, pizmuiescverb

  • 1. popular A avea pizmă, a invidia pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: invidia
    • format_quote Fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. ISPIRESCU, L. 229. DLRLC
    • format_quote Drept să-ți spun, îți pizmuiesc fericirea. CARAGIALE, P. 127. DLRLC
    • format_quote Fetele vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa de frumoasă. BOLINTINEANU, O. 348. DLRLC
etimologie:
  • Pizmă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.