PIURE, piureuri, s. n. Preparat culinar cu aspect de pastă, obținut din legume sau din fructe fierte (ori crude), folosit de obicei ca garnitură. [Var.: pireu, pire s. n.] – Din fr. purée.

piure sn [At: SĂGHINESCU, S. 64 / V: (nrc) pireu, (pop) ~rea sf, pire / Pl: ~uri / E: fr purée] Preparat culinar din legume sau din fructe fierte ori crude, trecute prin sită sau zdrobite, adesea cu adaos de unt, de lapte etc., folosit de obicei ca garnitură.

PIURE, piureuri, s. n. Preparat culinar din legume sau din fructe fierte (ori crude), trecute prin sită sau zdrobite, folosit de obicei ca garnitură. [Var.: pireu, pire s. n.] – Din fr. purée.

PIURE s.n. v. pireu.

PIURE s. n. mâncare din legume (cartofi etc.) sau din fructe fierte și zdrobite, formând o pastă. (< fr. purée)

PIURE ~uri n. Preparat culinar în formă de pastă, făcut din legume (mai ales cartofi) sau din fructe zdrobite. /<fr. purée

pire sn vz piure

pireu sn vz piure

piurea sf vz piure

PIRE s. n. Preparat culinar din legume (de obicei din cartofi) sau din fructe fierte, trecute prin sită sau zdrobite cu lingura. – Variantă: piurea s. f.

PIUREA s. f. v. pire.

PIRE s. n. Preparat culinar pregătit din legume sau din fructe fierte și zdrobite ca o pastă. – Fr. purée.

PIREU s.n. Mîncare preparată din legume (de obicei din cartofi) sau din fructe fierte și zdrobite, formînd o pastă. [Var. piure s.n. / < fr. purée].

piure [piu pron. pĭu] (desp. piu-) s. n., art. piureul; pl. piureuri

piure [piu pron. pĭu] (piu-) s. n., art. piureul; pl. piureuri

piure s. n. (sil. piu-), art. piureul; pl. piureuri

pireu (nu: püre)

PIRE, Dominique (Georges) (1910-1969), cleric și educator belgian. Dominican. În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial s-a implicat în sprijinul persoanelor strămutate abuziv, întemeind o organizație (1949) care să-i sprijine. Fondator (1960) al Institutului Internațional „Mahatma Ghandi”, care îndemna tineretul către pace și prietenie. Premiul Nobel pentru pace (1958).

PIREU (PIRAIEUS, PIRAIEVS, PEIRAIEUS, PIREEFS), oraș în SE Greciei peninsulare, pe țărmul G. Saronikós, la 8 km SV de Atena, în a cărei conurbație este inclus; 175,6 mii loc. (2001); este cel mai mare port al Greciei, cu rol important în traficul naval din M. Mediterană. Asigură legăturile maritime ale Capitalei cu insulele care aparțin Greciei. Șantiere navale. Ind. metalurgică, constr. de mașini, chimică, textilă, alim. Prelucr. petrolului și a gazelor naturale. Fabrici de ciment, cauciuc, săpun și țigarete. Centru comercial și financiar. Muzee. Teatru. Încă din Antichitate a fost principalul port militar și comercial al Atenei, cunoscând o dezvoltare deosebită în sec. 5 î. Hr., în timpul lui Pericle. Portul era legat de Atena printr-un zid, care a fost completat la mijlocul sec. 5 î. Hr. Zidurile au fost distruse de Sparta la sfârșitul Războiului Peloponesiac. Reconstruit de conducătorul atenian Conon în 394 î. Hr., a fost incendiat de comandantul militar roman L.C. Sulla în 86 î. Hr. Și-a recăpătat importanța după 1834, când Atena a devenit capitala statului independent Grecia.