13 definiții pentru piuneză pioneză

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cuișor cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [Var.: pionéză s. f.] – Din fr. punaise.

PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [Var.: pionéză s. f.] – Din fr. punaise.

PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și lat și cu vîrful scurt, cu care se prind desene, planuri etc, pe perete sau în lemn. La vecina din față, Sonia Viișoreanu, «absolventă a Conservatorului de artă dramatică», după cum afirma cartonul prins cu piuneză, lumina filtra pe sub prag. C. PETRESCU, C. V. 42. – Pronunțat: piu-. – Variantă: pionéză s. f.

PIUNÉZĂ s.f. Cuișor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planșe etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneză s.f. [< fr. punaise].

PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr. punaise)

PIUNÉZĂ ~e f. Cui mic cu capul rotund și plat, cu vârf scurt, folosit la fixarea colilor de hârtie pe o suprafață. [G.-D. piunezei; Sil. piu-] /<fr. punaise

PIONÉZĂ s. f. v. piuneză.

PIONÉZĂ s. f. v. piuneză.

PIONÉZĂ s. f. v. piunéză.

PIONÉZĂ s.f. v. piuneză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piunéză [piu pron. pĭu] (piu-) / pionéză [pio pron. pĭo] (pio-) s. f., g.-d. art. piunézei / pionézei; pl. piunéze / pionéze

piunéză s. f. (sil. piu-), g.-d. art. piunézei; pl. piunéze

Intrare: piuneză
  • silabație: piu-ne-ză
  • pronunție: pĭuneză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piune
  • piuneza
plural
  • piuneze
  • piunezele
genitiv-dativ singular
  • piuneze
  • piunezei
plural
  • piuneze
  • piunezelor
vocativ singular
plural
  • silabație: pio-ne-ză
  • pronunție: pĭoneză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pione
  • pioneza
plural
  • pioneze
  • pionezele
genitiv-dativ singular
  • pioneze
  • pionezei
plural
  • pioneze
  • pionezelor
vocativ singular
plural

piuneză pioneză

  • 1. Cuișor cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • La vecina din față, Sonia Viișoreanu, « absolventă a Conservatorului de artă dramatică », după cum afirma cartonul prins cu piuneză, lumina filtra pe sub prag. C. PETRESCU, C. V. 42.
      surse: DLRLC

etimologie: