PIUNEZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și lat și cu vîrful scurt, cu care se prind desene, planuri etc, pe perete sau în lemn. La vecina din față, Sonia Viișoreanu, «absolventă a Conservatorului de artă dramatică», după cum afirma cartonul prins cu piuneză, lumina filtra pe sub prag. C. PETRESCU, C. V. 42. – Pronunțat: piu-. – Variantă: pioneză s. f.