14 definiții pentru piuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță.

piuliță sf [At: PRAV. 110 / P: pi-u~ / Pl: ~țe / E: piuă + -uliță] 1-4 (Șhp) Piuă (1, 3) (mică) Si: (reg) piușoară (1-4), piuță (1-4). 5 Vas de metal, de lemn etc., de diverse forme și mărimi, în care se pisează sau se amestecă cu pisălogul, în gospodărie, diferite alimente Si: (reg) mojar, pisolniță, piușoară (5), piuță (5). 6 (Spc) Mojar. 7 (Teh) Piesă de metal, de mărime variabilă, găurită la mijloc și filetată pe pereții găurii, care servește, împreună cu șurubul, la asamblarea, fixarea etc. demontabilă a altor piese Si: mutelcă, (reg) gâscă. 8 (Reg) Cep fixat în capul grindeiului morii. 9 (Mun) Bucată de fier de formă rotundă, fixată pe posadă, în care se învârtește capul de jos al fusului de la cârligul morii Si: (reg) broască, tigaie.

PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță.

PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas de metal sau (mai rar) de piatră, întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează, prin lovire cu pisălogul, diverse substanțe solide. V. piuă (2). Piulița de aramă Lucește ca un astru solitar. ARGHEZI, V. 41. 2. Piesă de metal, care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. ◊ Compus: piuliță-fluture = piuliță cu două aripioare care poate fi strînsă și desfăcută cu mîna.

PIULÍȚĂ ~e f. Piesă de metal, prevăzută cu o gaură filetată, care servește, împreună cu un șurub, la asamblarea unor piese; mutelcă. [Sil. pi-u-] /piuă + suf. ~uliță

piulíță f., pl. e (d. piŭă). Piŭă de pisat (sare, zahăr). Mutelcă, șurub care cuprinde capătu altuĭ șurub. – În est píuliță. În Mold. sud cea de metal se numește havan, ĭar piuliță cea de lemn).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piulíță (pi-u-) s. f., g.-d. art. piulíței; pl. piulíțe

piulíță s. f. (sil. pi-u-), g.-d. art. piulíței; pl. piulíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIULÍȚĂ s. 1. (reg.) mojar, pisolniță, piușoară, piuță, (Mold.) chisău, (Mold. și Olt.) solniță. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gâscă, (înv.) târșie. (~ pentru asamblări.)

PIULIȚĂ s. 1. (reg.) mojar, pisolniță, piușoară, piuță, (Mold.) chisău, (Mold. și Olt.) solniță. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gîscă, (înv.) tîrșie. (~ pentru asamblări.)

Intrare: piuliță
piuliță substantiv feminin
  • silabație: pi-u-li-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piuliță
  • piulița
plural
  • piulițe
  • piulițele
genitiv-dativ singular
  • piulițe
  • piuliței
plural
  • piulițe
  • piulițelor
vocativ singular
plural

piuliță

  • 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă mică.
    exemple
    • Piulița de aramă Lucește ca un astru solitar. ARGHEZI, V. 41.
      surse: DLRLC
  • 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gâscă mutelcă târșie
    • 2.1. compus Piuliță-fluture = piuliță cu două aripioare care poate fi strânsă și desfăcută cu mâna.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Piuă + sufix -uliță.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX