4 intrări

school Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÍTĂ, pite, s. f. (Reg.) 1. Pâine. ◊ Compus: pita-vacii = ciupercă comestibilă, cu pălăria roșcată-cenușie, cu carnea albă, care devine albastră în contact cu aerul (Boletus bovinus). 2. Fig. Hrană necesară pentru trai; mijloace de existență; p. ext. slujbă, funcție, post. – Din bg. pita.

PÍTĂ, pite, s. f. (Reg.) 1. Pâine. ◊ Compus: pita-vacii = ciupercă comestibilă, cu pălăria roșcată-cenușie, cu carnea albă, care devine albastră în contact cu aerul (Boletus bovinus). 2. Fig. Hrană necesară pentru trai; mijloace de existență; p. ext. slujbă, funcție, post. – Din bg. pita.

pi sf [At: CORESI, EV. 110 / Pl: ~te, (reg) piți / E: ngr πίτα, bg пита, mg pita] 1 (Îrg) Pâine. 2 (Îrg; îe) A fi la cineva ~ta și cuțitul sau a avea (ori a fi cu) ~ta și cuțitul în mână A avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. 3 (Îrg; îe) A fi mâncat ~ din multe cuptoare A fi bătrân și a avea multă experiență de viață. 4 (Îrg; îe) A mânca ~ și sare (la o masă) cu cineva A trăi la un loc cu cineva Si: a conviețui. 5 (Îrg; îae) A se afla în raporturi de strânsă prietenie cu cineva. 6 (Îe) A fi bun ca ~ta caldă sau ~ de om Se spune despre un om foarte bun. 7 (Îe) A mânca ~ta cuiva A fi întreținut de cineva. 8 (Îe) A lua (cuiva) ~ta (de la gură) A lua cuiva posibilitatea de a-și câștiga existența. 9 (Îe) A mânca ~ta lui vodă A fi salariat al statului. 10 (Îrg) Aluat din care se face pâinea. 11 (Reg; csc) Cereale. 12 (Reg; csc) Recoltă de cereale. 13 (Reg; csc) Hrană. 14 (Trs; pan) Cocoașă. 15 (Reg; îcs) De-a ~ta De-a v-ați ascunselea. 16 (Îrg; pgn) Muncă prin care este câștigată existența Si: funcție, serviciu, slujbă. 17 (Îe) A pune (sau a băga) în ~ (pe cineva) A-i găsi cuiva o slujbă. 18 (Irn; îae) A face cuiva o neplăcere la serviciu. 19 (Irn; îae) A face astfel încât cineva să fie dus la închisoare. 20 (Bot; reg) Nalbă (Malva silvestris). 21 (Bot; reg) Zbârciog (Morchella). 22 (Bot; reg; îc) ~ta-porcului Pâinea-porcului (Cyclamen europaeum). 23 (Bot; îvr; îac) Brâncă (Salicornia herbacea). 24 (Bot; reg; îac) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 25 (Reg; îc) ~ta-cucului Măcriș (Oxalis acetosella). 26 (Reg; îc) ~ta-lui-(sfântul-)Ion sau ~ta-lui-Sântion, ~ta-lui-Domnul-Hristos Roșcovă. 27 (Reg; îc) ~ta-păsării Fruct comestibil, în forma unei bobițe de culoare roșie, al unui arbust de câmp nedefinit mai îndeaproape. 28 (Bot; îc) ~ta-lui-Dumnezeu Râșcov (Lactarius deliciosus). 29 (Îc) ~ta-vacii Ciupercă comestibilă cu pălăria roșcată-cenușie, cu piciorul cilindric, cu carnea albă Si: (reg) mânătarcă, pitarcă, pitoancă, pitoașcă, titărci, ursească, văcuțe (Boletus bovinus). 30 (Reg; îc) ~ta-lui-Ioan Ciupercă comestibilă de culoare roșiatică, care poate fi mâncată crudă Si: (reg) lăptucă.

piță2 [At: VICIU, GL. / V: pâță[1] / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; Ban) 1-2 sf Carne (friptă). 3 sm (Reg) Om subțire, slab, nevolnic, prăpădit. 4 sm (Reg) Om bețiv. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

piță1 [At: N. REV. R. VIII, nr. 6, 87 / V: pița / Pl: ~țe / E: cf căpriță] 1-2 i (Reg; are) Strigăt cu care se cheamă (caprele sau) mânjii. 3 sf (Zlg; Mun; Trs) Capră (Capra).

PÍTĂ ~e f. reg. 1) Produs alimentar făcut din aluat dospit, frământat și copt în cuptor; pâine. ◊ Celui flămând numai ~a-i în gând fiecare se gândește la ceea ce îl interesează. 2) fig. Hrana cea de toate zilele. /<bulg. pita

pită f. pâine dospită la cuptor: eu i-aș sătura curtea cu o pită ISP.; pita vacii, mânătarcă. [Serb. PITA, turtă].

pítă f., pl. e (bg. sîrb. pita, lipie, d. vsl. pitati, a hrăni; ung. pita, pite, turc. pidé, pité, ngr. pita. V. pedea). Trans. Mold. Pop. orĭ fam. Pîne. Vechĭ. A fi într’o pită cu tatăl tăŭ, a nu fi ajuns încă să plăteștĭ bir. Pita vaciĭ (Trans.), un fel de pitarcă (bolétus edúlis). – Mold. pop. chítă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!píta-vácii (plantă) s. f. art., g.-d. art. pítei-vácii

pítă (reg.) s. f., g.-d. art. pítei; pl. píte

pítă s. f., g.-d. art. pítei; pl. píte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÍTE s. pl. v. cereale, grâne.

PITA-VÁCII s. (BOT.; Boletus bovinus) (reg.) pitoancă, pitoașcă, titărci (pl.), văcuțe (pl.), mânătarcă ursească, (Transilv.) ciupercă de brad.

PITA-VACII s. (BOT.; Boletus bovinus) (reg.) pitoancă, pitoașcă, titărci (pl.), văcuțe (pl.), mînătarcă ursească, (Transilv.) ciupercă de brad.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pítă (píte), s. f. – Pîine; slujbă. – Mr., megl. pită. Mgr. πίτα cf. tc. pite (Miklosich, Et. Wb., 248a; Loebel 77; Lokotsch 1654), alb. pitë (Meyer, Alb. St., IV, 97), bg. pita (Conev 86), sb. pita (Vasmer, Gr., 117), iud. sp. pita, calabr. pitta „pîine” (REW 6546; Rohlfs, EWUG, 1714), mag. pita.Der. pitan (var. chitan), s. m. (Mold., pîine de casă; înv., pîine proastă); pitar, s. m. (Banat, brutar; boier, membru al Divanului, însărcinat cu brutăria Palatului și cu intendența armatei, mai tîrziu și cu trăsurile domnului), cf. sl. pitari, care pare a proveni din rom.; pitărie, s. f. (Banat și Trans., brutărie; slujba de pitar); pităreasă, s. f. (nevastă de pitar; brutăriță); pitușcă, s. f. (pîinișoară); pitoancă, s. f. (ciupercă, Boletus granulatus), cf. Iordan, Dift., 215 și Pascu, Suf., 271. – Din rom. provine ngr. πιτάρις (Meyer, Neugr. St., II, 77).

arată toate definițiile

Intrare: pite
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • pite
  • pitele
genitiv-dativ singular
plural
  • pite
  • pitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pita-vacii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pita-vacii
plural
genitiv-dativ singular
  • pitei-vacii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pi
  • pita
plural
  • pite
  • pitele
genitiv-dativ singular
  • pite
  • pitei
plural
  • pite
  • pitelor
vocativ singular
plural
Intrare: piță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piță
  • pița
plural
  • pițe
  • pițele
genitiv-dativ singular
  • pițe
  • piței
plural
  • pițe
  • pițelor
vocativ singular
plural

pita-vacii

  • 1. Ciupercă comestibilă, cu pălăria roșcată-cenușie, cu carnea albă, care devine albastră în contact cu aerul (Boletus bovinus).
    surse: DEX '09 sinonime: pitoancă pitoașcă

etimologie:

pită regional

  • 1. pâine diminutive: pituță augmentative: pitoi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • După ce au prins caii putere, au ospătat și oamenii puțină pită și brînză. SADOVEANU, N. P. 20.
      surse: DLRLC
    • Așa frămînta, așa scutura, încît cugetai că vrea să coacă un cuptor de douăzeci de pite. RETEGANUL, P. I 61.
      surse: DLRLC
    • Pită albă stă pe masă Cum îi pita mai frumoasă; Nici necoaptă, Nici răscoaptă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 119.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Celui flămând pita-i în gând = fiecare se gândește la ceea ce-l doare, la ceea ce dorește.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.2. expresie A avea (sau a ține, a fi cu) pita și (cu) cuțitul în mână sau a-i fi (cuiva) pita și cuțitul în mână = a avea toate mijloacele pentru a realiza ceva, a fi atotputernic.
      exemple
      • Acuma mi-i pita și cuțitul în mînă! Lasă că nu mi-a sta ea mai mult în drum! SBIERA, P. 108.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Bun ca pita (caldă) = foarte bun.
      exemple
      • Bună și frumoasă, firește. – Bună... – Ca pita caldă. DELAVRANCEA, O. II 48.
        surse: DLRLC
    • diferențiere Produs alimentar făcut din aluat dospit, frământat și copt în cuptor.
      surse: NODEX
  • 2. figurat Hrană necesară pentru trai; mijloace de existență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • exemple
      • Cine-i lipsă [la apel] nu mai vede pită. SADOVEANU, M. C. 27.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie familiar A mânca pita cuiva sau a mânca pită de la cineva = a fi în serviciul, în slujba cuiva; a datora cuiva mijloacele existenței sale; a trăi din mila cuiva.
      surse: DLRLC
    • 2.3. expresie familiar A lua pita cuiva (sau de la cineva) sau a-i lua (cuiva) pita de la gură = a-i lua (cuiva) slujba, a-l face să-și piardă mijloacele de trai; a-l lăsa pe drumuri, muritor de foame.
      surse: DLRLC
    • 2.4. expresie familiar A pune (sau a băga) în pită (pe cineva) = a-i găsi (cuiva) o slujbă, a-i găsi un mijloc de trai, a-l plasa.
      surse: DLRLC

etimologie: