CIUPERCĂ (pl. -ci) sf. 🌿 1 Plantă criptogamă comestibilă, cu pălăria cărnoasă, albă, adesea pătată cu galben, cu gust și miros plăcut, numită și „burete”, „ciupercă-de-gunoiu”, etc. (Agaricus campestris, Agaricus pratensis) (🖼 1140); F atîta jaf în ciuperci! nu-i pagubă mare: și de m’a răpune și pe mine, atîta jaf în ciuperci, căci n’are cine să plîngă după mine (ISP.); a răsări ca ciupercile, a răsări deodată, pe neașteptate sau în număr mare: n’am înnecat mai mult decît un Lipovan, și-acum răsar din toate ungherile, ca ciupercile (ALECS.) ¶ 2 Trans. (PĂC.) = TURTA-VACII ¶ 3 Trans. ~-DE-BRAD (PĂC.) = PITA-VACII ¶ 4 Trans. ~-DE-PE-COASTĂ, ~ DOMNEASCĂ (PĂC.) = PITARCĂ ¶ 5 Trans. ~-PUTUROASĂ (PĂC.) = BĂLOȘEL ¶ 6 CIUPERCĂ-DE-PIVNIȚĂ ciupercă mare spongioasă, cu miros neplăcut, ce crește prin locuri umede, în pivnițe, pe lemne putrede și, cînd se află în plină vegetație, lasă să pice dintr’însa picături de apă care distrug cu timpul lemnele de construcție; numită și „burete-de-casă” (Merulius Lacrymans) (🖼 1241) ¶ 7 iron. 🎩 Pălărie de femeie, mică și caraghioasă [comp. ung. csiperke].