piță¹ [At: N. REV. R. VIII, nr. 6, 87 / V: pița / Pl: ~țe / E: cf căpriță] 1-2 i (Reg; are) Strigăt cu care se cheamă (caprele sau) mânjii. 3 sf (Zlg; Mun; Trs) Capră (Capra).

piță² [At: VICIU, GL. / V: pâță^[1] / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; Ban) 1-2 sf Carne (friptă). 3 sm (Reg) Om subțire, slab, nevolnic, prăpădit. 4 sm (Reg) Om bețiv. corectat(ă)

pâță² sf vz piță²

pița¹ i vz piță¹

piță¹! interj., s.f. 1. (interj.; pop.; adesea repetat) strigăt cu care se cheamă caprele. 2. s.f. (reg.) capră.

piță², pițe, s.f. (reg.) 1. carne pripită. 2. om subțire, slab, nevolnic, prăpădit, bețiv.

píță, pițe, s.f. (reg.) 1. Piele. 2. Bucată de carne friptă sau prăjită. (Banat, Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA).

piță, pițe, s.f. – (reg.) 1. Piele. 2. Bucată de carne friptă sau prăjită. (Banat, Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA).