opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

PISTRUIA, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.

PISTRUIA, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.

pistruia vrt [At: V. ROM. august 1955, 47 / P: ~tru-ia / Pzi: ~iez / E: pistrui] 1-2 ( A căpăta sau) a face să capete pistrui (5). 3-4 (Pgn; rar) A (se) păta.

A PISTRUIA ~iez tranz. A face să se pistruieze. /Din pistrui

A SE PISTRUIA mă ~iez intranz. A se acoperi cu pistrui (mai ales pe față). /Din pistrui

PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.[1]

  1. În original, incorect: PISTRUI, -IE, pistrui, -ie. — cata

pestrâi, ~e a vz pistrui

pestrui, ~ie a, sm vz pistrui

pistrui, ~e [At: PALIA (1581) / V: (reg) pestrâi a, (pop) pes~ / Pl: ~e / E: pistru + -ui] 1 a (Îrg; d. animale) Pestriț. 2 smf Animal domestic pestriț. 3 a (Rar; d. oameni) Pistruiat (1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriț. 5 smp Pete mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni, sub acțiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune, pestrițătură. 6 (Pgn) Pată.

PISTRUI, -UIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.

PISTRUI2, -IE, pistrui, -ie, adj. 1. Pistruiat (1). Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. 2. Pestriț. Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140.

pistrúĭ, -úĭe adj. (d. pistru). Est. Pistruĭat. Pestriț: pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și pe-.

Ortografice DOOM

pistruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pistruiez, 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 1 sg. să pistruiez, 3 să pistruieze; ger. pistruind

pistruia (a ~) vb., ind. prez. 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 3 să pistruieze; ger. pistruind

pistruia vb., ind. prez. 1 sg. pistruiez, 3 sg. și pl. pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 3 sg. și pl. pistruieze; ger. pistruind

pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui

pistrui1 (rar) adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui

pistrui adj. m., f. pistruie; pl. m. și f. pistrui

Sinonime

PISTRUI adj. v. bălțat, pătat, pestriț, pistruiat, tărcat.

pistrui adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. PISTRUIAT. TĂRCAT.

Regionalisme / arhaisme

pistrúi, pistruie, adj. (Oaie) albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz: „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ■ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” + suf. -ui (DEX, MDA).

pistrui, pistruie, adj. – (ref. la oi) Albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz (Latiș, 1993: 80): „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ♦ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” (< sl. pistrŭ „pestriț”) + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: pistruia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pistruia
  • pistruiere
  • pistruiat
  • pistruiatu‑
  • pistruind
  • pistruindu‑
 singular plural
  • pistruiază
  • pistruiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pistruiez
 (să)
  • pistruiez
  • pistruiam
  • pistruiai
  • pistruiasem
a II-a (tu)
  • pistruiezi
 (să)
  • pistruiezi
  • pistruiai
  • pistruiași
  • pistruiaseși
a III-a (el, ea)
  • pistruiază
 (să)
  • pistruieze
  • pistruia
  • pistruie
  • pistruiase
plural I (noi)
  • pistruiem
 (să)
  • pistruiem
  • pistruiam
  • pistruiarăm
  • pistruiaserăm
  • pistruiasem
a II-a (voi)
  • pistruiați
 (să)
  • pistruiați
  • pistruiați
  • pistruiarăți
  • pistruiaserăți
  • pistruiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pistruiază
 (să)
  • pistruieze
  • pistruiau
  • pistruiară
  • pistruiaseră
Intrare: pistrui (adj.)
pistrui2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A120)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistrui
  • pistruiul
  • pistruiu‑
  • pistruie
  • pistruia
plural
  • pistrui
  • pistruii
  • pistruie
  • pistruiele
genitiv-dativ singular
  • pistrui
  • pistruiului
  • pistruie
  • pistruiei
plural
  • pistrui
  • pistruilor
  • pistruie
  • pistruielor
vocativ singular — —
plural — —
pestrâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pestrui
  • pestruiul
plural
  • pestrui
  • pestruii
genitiv-dativ singular
  • pestrui
  • pestruiului
plural
  • pestrui
  • pestruilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pistruia, pistruiezverb

  • 1. A căpăta sau a face să capete pistrui. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • pistrui DEX '98 DEX '09

pistrui, pistruieadjectiv

  • 1. rar Pistruiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pistruiat
    • format_quote Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. DLRLC
  • 2. Bălțat, pestriț, pătat, tărcat. DLRLC
    sinonime: bălțat pestriț pătat tărcat
    • format_quote Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140. DLRLC
etimologie:
  • Pistru (regional „pătat” din limba slavă (veche)) + -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.