7 definiții pentru piscivor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISCIVÓR, -Ă, piscivori, -e, adj. (Livr.) Care se hrănește cu pește. – Din fr. piscivore.

PISCIVÓR, -Ă, piscivori, -e, adj. (Livr.) Care se hrănește cu pește. – Din fr. piscivore.

piscivor, ~ă a [At: CADE / Pl: ~i, ~e / E: fr piscivore] (Liv) Care se hrănește cu pește.

PISCIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu pește. [< fr. piscivore, cf. lat. piscis – pește, vorare – a mânca].

PISCIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu pește. (< fr. piscivore)

PISCIVÓR ~ă (~i, ~e) livr. Care se hrănește cu pește. /<fr. piscivore


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piscivór adj. m., pl. piscivóri; f. sg. piscivóră, pl. piscivóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PISCI- „pești”. ◊ L. piscis „pește” > fr. pisci-, engl. id. > rom. pisci-.~cide (v. -cid), s. n. pl., substanțe chimice organice folosite pentru uciderea peștilor fără valoare economică din bazinele piscicole; ~col (v. -col1), adj., 1. Referitor la pești. 2. Relativ la piscicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și înmulțirea peștilor în apele naturale și în heleșteie; ~form (v. -form), adj., în formă de pește; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu pește.

Intrare: piscivor
piscivor adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piscivor
  • piscivorul
  • piscivoru‑
  • piscivo
  • piscivora
plural
  • piscivori
  • piscivorii
  • piscivore
  • piscivorele
genitiv-dativ singular
  • piscivor
  • piscivorului
  • piscivore
  • piscivorei
plural
  • piscivori
  • piscivorilor
  • piscivore
  • piscivorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piscivor

  • 1. livresc Care se hrănește cu pește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: