2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISĂLOGÍ, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele; a pisa (4). – Din pisălog.

PISĂLOGÍ, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele; a pisa (4). – Din pisălog.

pisălogi vt [At: V. ROM. iulie 1954, 291 / V: (reg) ~lugi / Pzi: ~gesc / E: pisălog] (Olt; Mun) 1-3 A pisa (1-2, 5).

PISĂLOGÍ, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A plictisi (pe cineva) cu vorba; a pisa (3).

A PISĂLOGÍ ~ésc tranz. pop. A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a necăji; a pisa; a plictisi. /Din pisălog

PISĂLÓG, -OÁGĂ, pisălogi, -oage, s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog.

PISĂLÓG, -OÁGĂ, pisălogi, -oage, s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog.

pisălog, ~oa [At: (a. 1805) GRECU, P. 312 / V: (reg) ~lug, ~sol~, ~sulug smf / Pl: ~ogi, ~oage (1-3) și ~uri / E: pisa + -ălog] 1 sn Unealtă casnică de lemn, de metal, de piatră etc., de obicei rotunjită ca o măciucă la unul sau la ambele capete, folosită la pisat în piuliță Si: pilug (2), (reg) mai2 (9), măiag, nilug, pil3 (2), pisălău (1), pisător (1), pisoi3 (1). 2 sn (Reg; îe) A-i sta (cuiva) ~lug pe cap A pisa (14). 3 (Reg) Mai2 (8). 4 sm (Reg; îf pisălug) Pilug (1). 5-6 smf, a (Fam) (Persoană) care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. 7 sm (Reg; dep; îf pisălug) Cal bătrân, care merge greu.

PISĂLÓG2, -OÁGĂ, pisălogi, -oage, adj. (Familiar; adesea substantivat) Persoană care plictisește cu vorba, cu insistențele. Ne-a tras Jan o șuetă, de nu mai puteam scăpa. Teribil pisălog! Încolo, băiat admirabil. C. PETRESCU, C. V. 63.

PISĂLÓG1 ~oágă (~ógi, ~oáge) și substantival fam. (despre persoane) Care plictisește prin insistența sa. /a pisa + suf. ~ălog

pisălóg n., pl. oage (d. pisez cu sufixu -log. V. piŭă). Vest. Chilug, instrument de metal, de lemn orĭ de porțelan cu care izbeștĭ în piŭă cînd pisezĭ. Fig. Iron. Persoană care te pisează cu vorba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pisălogí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogésc, imperf. 3 sg. pisălogeá; conj. prez. 3 să pisălogeáscă

pisălogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogésc, imperf. 3 sg. pisălogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pisălogeáscă

pisălóg1 adj. m., s. m., pl. pisălógi; adj. f., s. f. pisăloágă, pl. pisăloáge

pisălóg adj. m., (persoană) s. m., pl. pisălógi; f. sg. pisăloágă, g.-d. art. pisăloágei, pl. pisăloáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISĂLOGÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, mărunți, pisa, plictisi, sfărâma, sâcâi, zdrobi.

pisălogi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. MĂRUNȚI. PISA. PLICTISI. SFĂRÎMA. SÎCÎI. ZDROBI.

PISĂLÓG adj. v. cicălitor, sâcâitor.

pisălog adj. v. CICĂLITOR. SÎCÎITOR.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pisălogi, pisălogesc v. t. a fi excesiv de insistent

arată toate definițiile

Intrare: pisălogi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pisălogi
  • pisălogire
  • pisălogit
  • pisălogitu‑
  • pisălogind
  • pisălogindu‑
singular plural
  • pisălogește
  • pisălogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pisălogesc
(să)
  • pisălogesc
  • pisălogeam
  • pisălogii
  • pisălogisem
a II-a (tu)
  • pisălogești
(să)
  • pisălogești
  • pisălogeai
  • pisălogiși
  • pisălogiseși
a III-a (el, ea)
  • pisălogește
(să)
  • pisălogească
  • pisălogea
  • pisălogi
  • pisălogise
plural I (noi)
  • pisălogim
(să)
  • pisălogim
  • pisălogeam
  • pisălogirăm
  • pisălogiserăm
  • pisălogisem
a II-a (voi)
  • pisălogiți
(să)
  • pisălogiți
  • pisălogeați
  • pisălogirăți
  • pisălogiserăți
  • pisălogiseți
a III-a (ei, ele)
  • pisălogesc
(să)
  • pisălogească
  • pisălogeau
  • pisălogi
  • pisălogiseră
pisălugi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pisălog (adj.)
pisălog1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisălog
  • pisălogul
  • pisălogu‑
  • pisăloa
  • pisăloaga
plural
  • pisălogi
  • pisălogii
  • pisăloage
  • pisăloagele
genitiv-dativ singular
  • pisălog
  • pisălogului
  • pisăloage
  • pisăloagei
plural
  • pisălogi
  • pisălogilor
  • pisăloage
  • pisăloagelor
vocativ singular
  • pisălogule
  • pisăloa
  • pisăloago
plural
  • pisălogilor
  • pisăloagelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pisălogi pisălugi

etimologie:

  • pisălog
    surse: DEX '98 DEX '09

pisălog (adj.)

etimologie:

  • Pisa + sufix -ălog.
    surse: DEX '98 DEX '09