14 definiții pentru pirometru pirometră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIROMÉTRU, pirometre, s. n. Instrument folosit (în metalurgie) pentru măsurarea temperaturilor înalte. – Din fr. pyromètre.

PIROMÉTRU, pirometre, s. n. Instrument folosit (în metalurgie) pentru măsurarea temperaturilor înalte. – Din fr. pyromètre.

pirometru sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ră / Pl: ~re / E: fr piromètre] Instrument sau dispozitiv folosit pentru măsurarea temperaturilor înalte.

PIROMÉTRU, pirometre, s. n. Instrument folosit în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor înalte (peste 600°), construcția lui bazîndu-se pe schimbarea proprietăților unui corp (volum, rezistență electrică, radiație etc.) în raport cu temperatura.

PIROMÉTRU s.n. Instrument folosit în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor foarte înalte. [< fr. pyromètre, cf. gr. pyr – foc, metron – măsură].

PIROMÉTRU s. n. instrument în pirometrie. ♦ ~ ceramic = corp de formă piramidală din diferite amestecuri de materiale ceramice care se înmoaie la o anumită temperatură. (< fr. pyromètre)

PIROMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea temperaturilor foarte înalte (folosit în metalurgie, energetică, chimie). /<fr. pyrometre

*pirométru n., pl. e (vgr. pyr, foc, și métron, măsură). Fiz. Instrument de măsurat temperaturile cele înalte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pirométru (-me-tru) s. n., art. pirométrul; pl. pirométre

pirométru s. n. (sil. -tru), art. pirométrul; pl. pirométre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIROMETRU CERÁMIC s. (FIZ.) con pirometric, con Seger.

PIROMETRU CERAMIC s. (FIZ.) con pirometric, con Seger.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PIRO- „foc, incandescență, de culoare roșie”. ◊ gr. pyr, pyros „foc” > fr. pyro-, germ. id., engl. id., it. piro- > rom. piro-.~clastic (v. -clastic), adj., (despre roci) format prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., Care prezintă atracție pentru foc. 2. s. m., și f., Persoană care suferă de pirofilie. 3. adj., Care nu se alterează în contact cu focul. 4. adj., (Despre plante) Care preferă terenurile arse; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) cu înveliș lignificat, care pot supraviețui la foc; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Persoană) care suferă de pirofobie. 2. adj., (Despre plante) Care evită terenurile arse sau pîrjolite; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de foc; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care este produs de foc. 2. Capabil să declanșeze o stare de febră; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre combustibili solizi) la care descompunerea se face prin încălzire în absența aerului; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a căldurii; ~lagnie (v. -lagnie), s. f., excitație sexuală asociată cu incendii, provocate sau contemplate; ~latrie (v. -latrie), s. f., venerare a focului de către unele populații primitive; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al focului; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere chimică cu ajutorul temperaturilor ridicate; ~manie (v. -manie), s. f., tendință patologică de a provoca incendii; ~metalurgie (v. metal/o-, v. -urgie), s. f., procedeu de obținere a metalelor prin topirea minereurilor în cuptoare metalurgice, prin arderea combustibililor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Disciplină care studiază măsurarea temperaturilor înalte. 2. Ansamblu de procedee utilizate pentru măsurarea temperaturilor înalte ale corpurilor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor înalte; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se poate observa dacă o temperatură a atins un anumit grad; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat fluid din interiorul pămîntului, avînd o temperatură foarte ridicată; ~stat (v. -stat), s. n., aparat de supraveghere și de menținere constantă a temperaturii într-o cameră de ardere a unui cuptor industrial; ~xen (v. -xen), s. m., silicat natural de fier, magneziu, calciu etc., prezent în unele roci eruptive.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PIROMÉTRU (< fr. {i}; {s} piro- + gr. metron „măsură”) s. n. Instrument pentru determinarea temperaturilor înalte, bazat fie pe măsurarea tensiunii electrice a unui termocuplu (p. termoelectric) sau a rezistenței electrice a unui conductor (p. cu rezistență), fie pe evaluarea energiei luminoase emise de corpul respectiv (p. optic). ◊ P. ceramic = corp de formă piramidală, compus din amestecuri minerale, care se înmoaie la o temperatură fixă, caracteristică; con pirometric, con Seger.

Intrare: pirometru
pirometru substantiv neutru
  • silabație: -me-tru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pirometru
  • pirometrul
  • pirometru‑
plural
  • pirometre
  • pirometrele
genitiv-dativ singular
  • pirometru
  • pirometrului
plural
  • pirometre
  • pirometrelor
vocativ singular
plural
pirometră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pirometru pirometră

  • 1. Instrument folosit (în metalurgie) pentru măsurarea temperaturilor înalte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Pirometru ceramic = corp de formă piramidală din diferite amestecuri de materiale ceramice care se înmoaie la o anumită temperatură.
      surse: MDN '00

etimologie: