PIROMÉTRU (< fr. {i}; {s} piro- + gr. metron „măsură”) s. n. Instrument pentru determinarea temperaturilor înalte, bazat fie pe măsurarea tensiunii electrice a unui termocuplu (p. termoelectric) sau a rezistenței electrice a unui conductor (p. cu rezistență), fie pe evaluarea energiei luminoase emise de corpul respectiv (p. optic). ◊ P. ceramic = corp de formă piramidală, compus din amestecuri minerale, care se înmoaie la o temperatură fixă, caracteristică; con pirometric, con Seger.