12 definiții pentru piretru peretru piret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRÉTRU s. m. (Bot.) 1. Vetricea (Chrysanthemum alpinum). 2. Pulbere insecticidă fină, obținută din florile uscate ale piretrului (1). – Din fr. pirèthre.

PIRÉTRU s. m. (Bot.) 1. Vetricea (Chrysanthemum alpinum). 2. Pulbere insecticidă fină, obținută din florile uscate ale piretrului (1). – Din fr. pirèthre.

PIRÉTRU s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, al cărei capitul, uscat, produce o pudră insecticidă. [< fr. pirèthre, cf. gr. pyrethron < pyr – foc].

PIRÉTRU s. m. 1. planta erbacee din familia compozeelor, asemănătoare cu crizantema. 2. pulbere insecticidă fină, din florile uscate de piretru (1). (< fr. pyrèthre)

*pirétru m. (vgr. pýrethron, d. pyr, foc). Granat, o plantă.

PIRET(O)-, -PIREXÍE elem. „febră, stare febrilă”. (< fr. pyrét/o/-, -pyrexie, cf. gr. pyretos, pyrexis)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIRÉTRU s. v. granat, năprasnică, spilcuță.

piretru s. v. GRANAT. NĂPRASNIC. SPILCUȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PIRETRUM s. m. Plantă din familia compozitelor (Chrysanthemum cinerariifolium), din ale cărei flori se extrage un insecticid puternic, piretrina, lipsit de toxicitate pentru alte animale și om și ușor biodegradabil. Este cultivată în special în Africa de Est.

Intrare: piretru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piretru
  • piretrul
  • piretru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • piretru
  • piretrului
plural
vocativ singular
plural
peretru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piret
prefix (I7-P)
  • piret
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)