3 intrări
29 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (5)
- relaționale (6)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIPERAT, -Ă, piperați, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) În care s-a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Înțepător, pătrunzător. 2. Fig. (Fam.; despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult, scump. 3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Ușor) indecent; picant. [Var.: pipărat, -ă adj.] – V. pipera.
PIPERAT, -Ă, piperați, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) În care s-a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Înțepător, pătrunzător. 2. Fig. (Fam.; despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult, scump. 3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Ușor) indecent; picant. [Var.: pipărat, -ă adj.] – V. pipera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
piperat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~păr~ / Pl: ~ați, ~e / E: pipera] 1 a (D. mâncăruri și băuturi) În care s-a pus mult piper sau alte condimente iuți, care are gust de piper sau de alte condimente Si: condimentat, iute, picant, (reg) papricat. 2 a (Reg; îe) A avea mâini ~e A fi hoț. 3 a (Reg; d. oameni; îla) Sărat și ~ Rău. 4 a (Fig; d. mirosuri, miresme) Pătrunzător. 5 a (Fig; d. vorbe) Răutăcios. 6 a (Fig; fam; d. prețuri, plăți etc.) Exagerat de mare. 7 a (D. obiecte, mărfuri) Care costă scump Si: (fam) sărat. 8 a (Fig; d. cuvinte, anecdote, glume etc.) Ușor indecent. 9 sn (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 Melodie după care se execută piperatul (9). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPERAT, -Ă, piperați, -te, adj. (Și în forma pipărat) (Despre mîncări și băuturi) în care s-a pus (mult) piper, dres cu (mult) piper; picant. Vinul... acru și pastrama foarte pipărată, care sfîrîie îndelung pe grătarul cu jar, au un gust deosebit. SADOVEANU, L. 169. De-aș avea un făgădău Ce crișmar aș mai fi eu... Aș da vinul pipărat La voinicul supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 224. ♦ (Despre miresme, mirosuri) înțepător, pătrunzător. Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. 2. Fig. (Despre prețuri, dobînzi, plăți) Foarte ridicat, mare. Pîn-acuma el luase dobînzi cam sărate; de acum ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. CARAGIALE, O. III 39. 3. Fig. (Despre povestiri cu tîlc) Indecent, picant. Avea sub braț un teanc de broșuri, – operele lui. Cam pipărate. PAS, Z. I 56. Numai după plecarea lui începură cîntecele pipărate cu vorbe pe șleau. CAMIL PETRESCU, O. II 295. – Variantă: pipărat, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPERAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PIPERA. 2) (despre mâncăruri și băuturi) Care are (prea mult) piper; cu (prea mult) piper. 3) (despre prețuri, dobânzi etc.) Care este foarte ridicat. 4) fig. (despre glume, anecdote) Care are un caracter ușor indecent. /v. a pipera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piperát, -ă adj. (d. piper). Cu gust de piper saŭ de ardeĭ. Fig. Înțepător, caustic: o vorbă piperată. Exorbitant, scump: prețurĭ piperate. – În est pipărat, pop. chi-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPĂRA vb. I v. pipera.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPĂRA vb. I v. pipera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PIPĂRA vb. I v. pipera.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPĂRAT, -Ă adj. v. piperat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPĂRAT, -Ă adj. v. piperat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PIPĂRAT, -Ă adj. v. piperat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
pipăra v vz pipera
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pipărat, ~ă a vz piperat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pipera vt(a) [At: ANON. CAR / V: ~păra[1] (Pzi: și reg, pipăr), pinpăra / Pzi: ~rez / E: piper] (C. i. mâncăruri sau băuturi) 1 A presăra piper sau alte condimente, pentru a potrivi gustul, a iuți etc. 2 (Rar) A pișca la limbă, în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piupăra[1] v vz pipera
- În definiția principală, varianta de față este tipărită greșit: pinpăra. Compară cu varianta piuper a cuvântului piper — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. (Și în forma pipăra) A pune piper într-o mîncare, pentru a-i potrivi gustul. ♦ Intranz. A avea gustul înțepător al piperului, a produce usturime. Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. – Variantă: pipăra (prez. ind. și: pipăr) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PIPERA ~ez tranz. 1) (mâncăruri, alimente) A condimenta cu piper; a drege cu piper. 2) reg. (produs alimentar) A trata cu ardei (pentru a da gust iute); a ardeia; a iuți. /Din piper
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pipărat a. 1. dres cu piper; 2. înțepător: vorbe pipărate; 3. fam. prea scump (cf. scump foc): e cam pipărat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pipărát, V. piperat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piperéz v. tr. Dreg cu piper: a pipera o cĭorbă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pipera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 piperează; conj. prez. 1 sg. să piperez, 3 să pipereze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pipera (a ~) vb., ind. prez. 3 piperează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pipera vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 sg. și pl. piperează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pipera
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pipărez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIPERAT adj. 1. v. picant. 2. iute, înțepător, picant, pișcător, usturător. (Gust ~ al unei mâncări.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIPERAT adj. v. deșănțat, exagerat, excesiv, exorbitant, imoral, impudic, indecent, mare, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, ridicat, scabros, scârbos, scump, trivial, vulgar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piperat adj. v. DEȘĂNȚAT. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. MARE. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. RIDICAT. SCABROS. SCÎRBOS. SCUMP. TRIVIAL. VULGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPERAT adj. 1. condimentat, iute, picant, (reg.) papricat. (O mîncare ~.) 2. iute, înțepător, picant, pișcător, usturător. (Gust ~ al unei mîncări.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BURETE-PIPERAT s. v. iuțari.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burete-piperat s. v. IUȚARI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
piperat, -ă, piperați, -te adj. 1. (d. prețuri, dobânzi etc.) foarte ridicat, exagerat de mare 2. (d. o glumă) indecent; picant
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
piperat, piperatăadjectiv
- 1. (Despre mâncăruri și băuturi) În care s-a pus (prea mult) piper sau, prin extensiune, alte condimente (iuți). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aromat condimentat picant
- Vinul... acru și pastrama foarte pipărată, care sfîrîie îndelung pe grătarul cu jar, au un gust deosebit. SADOVEANU, L. 169. DLRLC
- De-aș avea un făgădău Ce crișmar aș mai fi eu... Aș da vinul pipărat La voinicul supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 224. DLRLC
- 1.1. Despre miresme, mirosuri: pătrunzător, înțepător. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pătrunzător înțepător
- Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
-
-
- 2. (Despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pîn-acuma el luase dobînzi cam sărate; de acum ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. CARAGIALE, O. III 39. DLRLC
-
-
- Avea sub braț un teanc de broșuri, – operele lui. Cam pipărate. PAS, Z. I 56. DLRLC
- Numai după plecarea lui începură cîntecele pipărate cu vorbe pe șleau. CAMIL PETRESCU, O. II 295. DLRLC
-
etimologie:
- pipera DEX '09 DEX '98
pipera, piperezverb
-
- 1.1. A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. DLRLC
-
-
etimologie:
- piper DEX '98 DEX '09