2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPĂRÁT, -Ă adj. v. piperat.

pipărat a. 1. dres cu piper; 2. înțepător: vorbe pipărate; 3. fam. prea scump (cf. scump foc): e cam pipărat.

PIPĂRÁ vb. I v. pipera.

PIPERÁ, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipărá vb. I] – Din piper.

PIPERÁ, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipărá vb. I] – Din piper.

PIPERÁT, -Ă, piperați, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) În care s-a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Înțepător, pătrunzător. 2. Fig. (Fam.; despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult, scump. 3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Ușor) indecent; picant. [Var.: pipărát, -ă adj.] – V. pipera.

PIPERÁT, -Ă, piperați, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) În care s-a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Înțepător, pătrunzător. 2. Fig. (Fam.; despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult, scump. 3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Ușor) indecent; picant. [Var.: pipărát, -ă adj.] – V. pipera.

pipera vt(a) [At: ANON. CAR / V: ~păra[1] (Pzi: și reg, pipăr), pinpăra / Pzi: ~rez / E: piper] (C. i. mâncăruri sau băuturi) 1 A presăra piper sau alte condimente, pentru a potrivi gustul, a iuți etc. 2 (Rar) A pișca la limbă, în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

piperat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~păr~ / Pl: ~ați, ~e / E: pipera] 1 a (D. mâncăruri și băuturi) În care s-a pus mult piper sau alte condimente iuți, care are gust de piper sau de alte condimente Si: condimentat, iute, picant, (reg) papricat. 2 a (Reg; îe) A avea mâini ~e A fi hoț. 3 a (Reg; d. oameni; îla) Sărat și ~ Rău. 4 a (Fig; d. mirosuri, miresme) Pătrunzător. 5 a (Fig; d. vorbe) Răutăcios. 6 a (Fig; fam; d. prețuri, plăți etc.) Exagerat de mare. 7 a (D. obiecte, mărfuri) Care costă scump Si: (fam) sărat. 8 a (Fig; d. cuvinte, anecdote, glume etc.) Ușor indecent. 9 sn (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 Melodie după care se execută piperatul (9). corectată

piupăra[1] v vz pipera

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită greșit: pinpăra. Compară cu varianta piuper a cuvântului piper LauraGellner

PIPERÁ, piperez, vb. I. Tranz. (Și în forma pipăra) A pune piper într-o mîncare, pentru a-i potrivi gustul. ♦ Intranz. A avea gustul înțepător al piperului, a produce usturime. Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. – Variantă: pipărá (prez. ind. și: pipăr) vb. I.

PIPERÁT, -Ă, piperați, -te, adj. (Și în forma pipărat) (Despre mîncări și băuturi) în care s-a pus (mult) piper, dres cu (mult) piper; picant. Vinul... acru și pastrama foarte pipărată, care sfîrîie îndelung pe grătarul cu jar, au un gust deosebit. SADOVEANU, L. 169. De-aș avea un făgădău Ce crișmar aș mai fi eu... Aș da viind pipărat La voinicul supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 224. ♦ (Despre miresme, mirosuri) înțepător, pătrunzător. Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. 2. Fig. (Despre prețuri, dobînzi, plăți) Foarte ridicat, mare. Pîn-acuma el luase dobînzi cam sărate; de acum ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. CARAGIALE, O. III 39. 3. Fig. (Despre povestiri cu tîlc) Indecent, picant. Avea sub braț un teanc de broșuri, – operele lui. Cam pipărate. PAS, Z. I 56. Numai după plecarea lui începură cîntecele pipărate cu vorbe pe șleau. CAMIL PETRESCU, O. II 295. – Variantă: pipărát, -ă adj.

A PIPERÁ ~éz tranz. 1) (mâncăruri, alimente) A condimenta cu piper; a drege cu piper. 2) reg. (produs alimentar) A trata cu ardei (pentru a da gust iute); a ardeia; a iuți. /Din piper

PIPERÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PIPERA. 2) (despre mâncăruri și băuturi) Care are (prea mult) piper; cu (prea mult) piper. 3) (despre prețuri, dobânzi etc.) Care este foarte ridicat. 4) fig. (despre glume, anecdote) Care are un caracter ușor indecent. /v. a pipera

piperát, -ă adj. (d. piper). Cu gust de piper saŭ de ardeĭ. Fig. Înțepător, caustic: o vorbă piperată. Exorbitant, scump: prețurĭ piperate. – În est pipărat, pop. chi-.

piperéz v. tr. Dreg cu piper: a pipera o cĭorbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piperá (a ~) vb., ind. prez. 3 pipereáză

piperá vb., ind. prez. 1 sg. piperéz, 3 sg. și pl. pipereáză

arată toate definițiile

Intrare: pipera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipera
  • piperare
  • piperat
  • piperatu‑
  • piperând
  • piperându‑
singular plural
  • piperea
  • piperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piperez
(să)
  • piperez
  • piperam
  • piperai
  • piperasem
a II-a (tu)
  • piperezi
(să)
  • piperezi
  • piperai
  • piperași
  • piperaseși
a III-a (el, ea)
  • piperea
(să)
  • pipereze
  • pipera
  • piperă
  • piperase
plural I (noi)
  • piperăm
(să)
  • piperăm
  • piperam
  • piperarăm
  • piperaserăm
  • piperasem
a II-a (voi)
  • piperați
(să)
  • piperați
  • piperați
  • piperarăți
  • piperaserăți
  • piperaseți
a III-a (ei, ele)
  • piperea
(să)
  • pipereze
  • piperau
  • pipera
  • piperaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipăra
  • pipărare
  • pipărat
  • pipăratu‑
  • pipărând
  • pipărându‑
singular plural
  • pipărea
  • pipărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipărez
(să)
  • pipărez
  • pipăram
  • pipărai
  • pipărasem
a II-a (tu)
  • pipărezi
(să)
  • pipărezi
  • pipărai
  • pipărași
  • pipăraseși
a III-a (el, ea)
  • pipărea
(să)
  • pipăreze
  • pipăra
  • pipără
  • pipărase
plural I (noi)
  • pipărăm
(să)
  • pipărăm
  • pipăram
  • pipărarăm
  • pipăraserăm
  • pipărasem
a II-a (voi)
  • pipărați
(să)
  • pipărați
  • pipărați
  • pipărarăți
  • pipăraserăți
  • pipăraseți
a III-a (ei, ele)
  • pipărea
(să)
  • pipăreze
  • pipărau
  • pipăra
  • pipăraseră
piupăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: piperat
piperat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piperat
  • piperatul
  • piperatu‑
  • pipera
  • piperata
plural
  • piperați
  • piperații
  • piperate
  • piperatele
genitiv-dativ singular
  • piperat
  • piperatului
  • piperate
  • piperatei
plural
  • piperați
  • piperaților
  • piperate
  • piperatelor
vocativ singular
plural
pipărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipărat
  • pipăratul
  • pipăratu‑
  • pipăra
  • pipărata
plural
  • pipărați
  • pipărații
  • pipărate
  • pipăratele
genitiv-dativ singular
  • pipărat
  • pipăratului
  • pipărate
  • pipăratei
plural
  • pipărați
  • pipăraților
  • pipărate
  • pipăratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pipera pipăra piupăra

  • 1. A pune piper sau, prin extensiune, alte condimente (iuți) în mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ardeia iuți
    • 1.1. rar A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pișca ustura attach_file un exemplu
      exemple
      • Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • piper
    surse: DEX '98 DEX '09

piperat pipărat

  • 1. (Despre mâncăruri și băuturi) În care s-a pus (prea mult) piper sau, prin extensiune, alte condimente (iuți).
    exemple
    • Vinul... acru și pastrama foarte pipărată, care sfîrîie îndelung pe grătarul cu jar, au un gust deosebit. SADOVEANU, L. 169.
      surse: DLRLC
    • De-aș avea un făgădău Ce crișmar aș mai fi eu... Aș da vinul pipărat La voinicul supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 224.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar (Despre prețuri, dobânzi etc.) Foarte ridicat; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: exagerat mare (adj.) scump attach_file un exemplu
    exemple
    • Pîn-acuma el luase dobînzi cam sărate; de acum ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. CARAGIALE, O. III 39.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat (Despre anecdote, glume etc.) (Ușor) indecent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: indecent picant attach_file 2 exemple
    exemple
    • Avea sub braț un teanc de broșuri, – operele lui. Cam pipărate. PAS, Z. I 56.
      surse: DLRLC
    • Numai după plecarea lui începură cîntecele pipărate cu vorbe pe șleau. CAMIL PETRESCU, O. II 295.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pipera
    surse: DEX '09 DEX '98