11 definiții pentru pinion
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (4)
- enciclopedice (1)
Explicative DEX
PINION, pinioane, s. n. Roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv. [Pr.: -ni-on] – Din fr. pignon.
PINION, pinioane, s. n. Roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv. [Pr.: -ni-on] – Din fr. pignon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pinion sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 198 / S și: pignon l P: ~ni-on / Pl: ~oane / E: fr pignon] Roată dințată a unui angrenaj care are cel mai mic număr de dinți, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenaj.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PINION, pinioane, s. n. Roată dințată fără spițe, cu un număr mic de dinți care se angrenează în dinții unei roți mai mari, pentru a o pune în mișcare. – Pronunțat: -ni-on.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PINION s.n. Roată dințată a unui angrenaj, care are un număr mic de dinți. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr. pignon].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PINION s. n. 1. roată dințată, cu diamentru minim, a unui angrenaj. 2. perete triunghiular care încheie la partea superioară zidul unui edificiu; fronton. (< fr. pignon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PINION ~oane n. tehn. Roata mai mică dintr-o pereche de roți dințate angrenate. [Sil. -ni-on] /<fr. pignon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
pinion (desp. -ni-on) s. n., pl. pinioane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pinion (-ni-on) s. n., pl. pinioane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pinion s. n. (sil. -ni-on), pl. pinioane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pinion (i-o), pl. pinioane
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Enciclopedice
PINIÓN (< fr.) s. n. 1. Roată dințată cu număr mic de dinți, care intră în componența angrenajelor, fiind deseori roata conducătoare a acestora. 2. Partea superioară a unui perete exterior, de obicei de formă triunghiulară, cuprinsă între planșeul podului și cele două versante ale acoperișului. Frecvent utilizat în arhitectura romanică și gotică, atât în construcțiile civile, cât și la cele bisericești.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pi-ni-on
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pinion, pinioanesubstantiv neutru
- 1. Roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Perete triunghiular care încheie la partea superioară zidul unui edificiu. MDN '00sinonime: fronton
etimologie:
- pignon DEX '09 DEX '98 DN