9 definiții pentru pinion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINIÓN, pinioane, s. n. Roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv. [Pr.: -ni-on] – Din fr. pignon.

PINIÓN, pinioane, s. n. Roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv. [Pr.: -ni-on] – Din fr. pignon.

PINIÓN, pinioane, s. n. Roată dințată fără spițe, cu un număr mic de dinți care se angrenează în dinții unei roți mai mari, pentru a o pune în mișcare. – Pronunțat: -ni-on.

PINIÓN s.n. Roată dințată a unui angrenaj, care are un număr mic de dinți. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr. pignon].

PINIÓN s. n. 1. roată dințată, cu diamentru minim, a unui angrenaj. 2. perete triunghiular care încheie la partea superioară zidul unui edificiu; fronton. (< fr. pignon)

PINIÓN ~oáne n. tehn. Roata mai mică dintr-o pereche de roți dințate angrenate. [Sil. -ni-on] /<fr. pignon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pinión (-ni-on) s. n., pl. pinioáne

pinión s. n. (sil. -ni-on), pl. pinioáne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PINIÓN (< fr.) s. n. 1. Roată dințată cu număr mic de dinți, care intră în componența angrenajelor, fiind deseori roata conducătoare a acestora. 2. Partea superioară a unui perete exterior, de obicei de formă triunghiulară, cuprinsă între planșeul podului și cele două versante ale acoperișului. Frecvent utilizat în arhitectura romanică și gotică, atât în construcțiile civile, cât și la cele bisericești.

Intrare: pinion
  • silabație: pi-ni-on
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pinion
  • pinionul
  • pinionu‑
plural
  • pinioane
  • pinioanele
genitiv-dativ singular
  • pinion
  • pinionului
plural
  • pinioane
  • pinioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pinion

  • 1. Roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Perete triunghiular care încheie la partea superioară zidul unui edificiu.
    surse: MDN '00 sinonime: fronton

etimologie: