16 definiții pentru pilug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). – Cf. piuă.

PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă.

PILÚG, piluge, s. n. (Mold.; și în forma chilug) Unealtă în formă de jul cu cîte o măciulie la fiecare capăt, cu care se pisează în piuliță; pisălog. ◊ Expr. A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) pînă la piele. Profesorul a stat lîngă noi pînă ce ne-a tuns chilug. CREANGĂ, O. A. 46. – Variantă: chilúg s. n.

PILÚG ~ge n. reg. Unealtă cu care se pisează în piuliță. ◊ A tunde ~ a tunde până la piele. /cf. piuă

pilug (chilug) n. Mold. 1. pisălog: cu pilugele se bat grânele în piuă; 2. gol pușcă (v. chilug). [Derivat din pil].

pilúg n. Formă lit. suspectă îld. chilug. – În Trans. (m.) „păpădie” (pin aluz. la stilu eĭ după căderea pufului)?

păpădíe f. (turc. papadia, și -tya mușățel, d. ngr. popadĭá, preuteasă, fem. d. papâs, gen. papádos, popă [pappas, papă]; bg. popadiĭka, măselariță. V. popaz și papă 1. Cp. cu străgălie și zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale căreĭ frunze se mănîncă ca salată (taráxacum officinále saŭ leóntodon taráxacum). – Se numește și papalúngă (Brașov), pilúg (Trans.) și părăsita găinilor. V. potcapu călugăruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pilúg (reg.) s. n., pl. pilúge

pilúg (instrument) s. n., pl. pilúge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PILÚG s. v. păpădie, picior, proteză.

PILÚG s. 1. v. pisălog. 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)

PILUG s. 1. pisălog, (reg.) mai, măiag, nilug, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliță.) 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)

pilug s. v. PĂPĂDIE. PICIOR. PROTEZĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pilúg2, pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele.

pilúg1, pilúgă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac.

Intrare: pilug
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilug
  • pilugul
  • pilugu‑
plural
  • piluge
  • pilugele
genitiv-dativ singular
  • pilug
  • pilugului
plural
  • piluge
  • pilugelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)