piloni vt [At: MARIAN, T. 191 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg; csnp) A omorî în bătaie.

PILON, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) Stâlp puternic care susține o construcție sau o parte a unei construcții. ♦ Element decorativ în formă de stâlp prismatic, așezat la capătul unui pod (de o parte și de alta), la intrarea într-o expoziție etc. 2. Construcție masivă la monumente sau la temple, de o parte și de alta a intrării. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylône.^[1]

pilon¹ sm [At: BARCIANU / Pl: ~i și (rar, sn), ~oane / E: fr pylône] 1 Construcție care precedă curtea interioară la templele din Egiptul antic și care este alcătuită din două masive puternice de zidărie îmbrăcate în piatră și decorate cu reliefuri, cu hieroglife etc. 2 Element decorativ, în formă de pilastru, așezat de o parte și de alta a unui cap de pod, la intrarea într-un parc, într-o expoziție etc. 3 Stâlp puternic destinat să susțină o construcție sau o parte a unei construcții Vz pilot². 4 Suport de metal, de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc.

PILON, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) Stâlp puternic care susține o construcție sau o parte a unei construcții. ♦ Element decorativ în formă de stâlp prismatic, așezat la capătul unui pod (de o parte și de alta), la intrarea într-o expoziție etc. 2. Construcție masivă la monumente sau la temple, de o parte și de alta a intrării. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylône.

PILON, piloni, s. m. 1. Stîlp puternic, care susține o cupolă, un arc de pod etc. Un pod din beton fără piloni de susținere. 2. Construcție masivă la monumente sau temple, de o parte și de alta a intrării. ♦ Motive decorative în formă de pilaștri așezați la capătul unui pod, la intrarea într-o expoziție. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn, în general alcătuit din zăbrele, servind la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice, a cablurilor pentru funiculare etc.

PILON s.m. 1. Stîlp puternic de susținere (a unei cupole, a unui arc de pod etc.). 2. Construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau unui monument. ♦ Element ornamental în formă de stîlp, așezat la capătul unui pod, la intrarea într-o expoziție, într-un parc etc. 3. Stîlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. ◊ Pilon de antenă = stîlp pe care este montată o antenă de radioemisiune. [Pl. -oni, (s.n.) -oane. / < fr. pylône, it. pilone, cf. gr. pylon].

PILON s. m. 1. stâlp puternic de susținere a unei construcții sau a unei părți a acesteia, a unui arc de pod etc. 2. construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau monument. ◊ element ornamental în formă de stâlp prismatic la intrarea într-un parc, într-o expoziție etc. 3. stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. (< fr. pylône)

PILON ~i m. 1) Stâlp de beton armat sau de metal, folosit ca suport de mare rezistență. 2) Stâlp masiv folosit în calitate de picior sau de suport la bolți sau ca element arhitectural decorativ. /<fr. pylône

pilon n. Arhit. 1. mare portal de templu egiptean: mii de peristile, gigantice piloane NAUM; 2. motiv decorativ, în formă de stâlpi, la intrarea unui pod sau a unei alee.

*pilón n., pl. oane (vgr. pylón, -ônos, d. pýle, poartă). Arh. Portal gigantic.

pilon s. m., pl. piloni

pilon s. m., pl. piloni

pilon s. m., pl. piloni

pilon, pl. piloni

piloni, pilonesc, vb. IV (reg.) a omorî (în bătaie).