4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÍT1 s. n. Pilire. – V. pili1.

PILÍT1 s. n. Pilire. – V. pili1.

PILÍT3, -Ă, piliți, -te, adj. (Fam.) (Ușor) beat, amețit de băutură; cherchelit. – V. pili2.

PILÍT3, -Ă, piliți, -te, adj. (Fam.) (Ușor) beat, amețit de băutură; cherchelit. – V. pili2.

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila1. – V. pili1.

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila1. – V. pili1.

PILÍT1, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre piese) Prelucrat cu pila1.

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Familiar) Amețit de băutură; cherchelit.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A prelucra o piesă cu pila, desprinzînd așchii de la suprafața ei (pentru a o netezi, a-i modifica forma etc.). Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntid să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286. Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice. ♦ Fig. A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat; a șlefui. (Cu pronunțare regională) Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508.

A PILÍ1 ~ésc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă și/sau dimensiuni necesare). /Din pilă

A SE PILÍ mă ~ésc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

A PILÍ2 ~ésc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor1 sau hoților].[1]

  1. 1. În original, posibilă greșeală de tipar: cărăitorilor. LauraGellner

pilì v. 1. a freca cu pila; 2. fig. a lustrui, a îndrepta cu îngrijire.

1) pilésc v. tr. (d. pilă saŭ sîrb. piliti, rus. pilítĭ). Rod cu pila. Fig. Cĭoplesc, lustruĭesc, civilizez.

2) pilésc v. tr. și intr. (cp. cu pilesc 1, adică „pilesc măseaŭa” saŭ „o calesc”, cu țig. pilo, băut, și cu rus. pitĭ, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaŭ vin saŭ rachiŭ. – În est pop. chi-. V. cherchelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pilít (ajustare, faptul de a bea) s. n.

pilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilésc, imperf. 3 sg. pileá; conj. prez. 3 să pileáscă

arată toate definițiile

Intrare: pilit (adj. - prelucrat)
pilit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
  • pili
  • pilita
plural
  • piliți
  • piliții
  • pilite
  • pilitele
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
  • pilite
  • pilitei
plural
  • piliți
  • piliților
  • pilite
  • pilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pilit (beat)
pilit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
  • pili
  • pilita
plural
  • piliți
  • piliții
  • pilite
  • pilitele
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
  • pilite
  • pilitei
plural
  • piliți
  • piliților
  • pilite
  • pilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pilit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pili (verb)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pili
  • pilire
  • pilit
  • pilitu‑
  • pilind
  • pilindu‑
singular plural
  • pilește
  • piliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilesc
(să)
  • pilesc
  • pileam
  • pilii
  • pilisem
a II-a (tu)
  • pilești
(să)
  • pilești
  • pileai
  • piliși
  • piliseși
a III-a (el, ea)
  • pilește
(să)
  • pilească
  • pilea
  • pili
  • pilise
plural I (noi)
  • pilim
(să)
  • pilim
  • pileam
  • pilirăm
  • piliserăm
  • pilisem
a II-a (voi)
  • piliți
(să)
  • piliți
  • pileați
  • pilirăți
  • piliserăți
  • piliseți
a III-a (ei, ele)
  • pilesc
(să)
  • pilească
  • pileau
  • pili
  • piliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pilit (adj. - prelucrat)

  • 1. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila (9.).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi pili (3.)
    surse: DEX '09 DEX '98

pilit (beat)

etimologie:

  • vezi pili (2.)
    surse: DEX '09

pilit (s.n.)

etimologie:

  • vezi pili (3.)
    surse: DEX '09 DEX '98