5 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÍT1 s. n. Pilire. – V. pili1.

PILÍT1 s. n. Pilire. – V. pili1.

PILÍT3, -Ă, piliți, -te, adj. (Fam.) (Ușor) beat, amețit de băutură; cherchelit. – V. pili2.

PILÍT3, -Ă, piliți, -te, adj. (Fam.) (Ușor) beat, amețit de băutură; cherchelit. – V. pili2.

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila1. – V. pili1.

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila1. – V. pili1.

pilit4, ~ă a [At: CONTEMP. 1950, nr. 186, 1/5 / Pl: ~iți, ~e / E: pili2] (Fam; d. oameni) 1 Care a consumat băuturi alcoolice. 2-3 (Pex) (Ușor) beat.

pilit1 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 213 / Pl: ~uri / E: pili2] 1-2 Pilire (1, 3).

pilit2 sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: pili2] (Fam) Consum de băuturi alcoolice.

pilit3, ~ă a [At: LEX. MARS. 224 / Pl: ~iți, ~e / E: pili1] 1 (D. piese, obiecte dure, de obicei de metal) Care a fost ajustat cu ajutorul pilei1 (1). 2 Care rezultă în urma pilirii1 Cf pili1. 3 (Reg; d. oameni) Slăbit. 4 (Reg; d. oameni) Slab. 5 (D. unghii) Rotunjit (după tăiere) cu ajutorul unei pile1 (7).

PILÍT1, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre piese) Prelucrat cu pila1.

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Familiar) Amețit de băutură; cherchelit.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

pili2 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: cf țig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (ușor). 4 vt (Reg) A mânca.

pili1 vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~lesc / E: pilă1] 1 (Fșa; c. i. obiecte dure, de obicei metalice) A prelucra cu ajutorul pilei1 (1). 2 (Îrg; fig; c. i. oameni) A face să devină mai politicos, mai manierat Si: a ciopli, a cizela, a șlefui. 3 vr (Buc) A slăbi lucrând mult și făcând eforturi. 4 (Fig; Trs) A fura. 5 A-și rotunji unghiile după tăiere cu ajutorul unei pile1 (7).

PILÍ2, pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A prelucra o piesă cu pila, desprinzînd așchii de la suprafața ei (pentru a o netezi, a-i modifica forma etc.). Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntul să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286. Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice. ♦ Fig. A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat; a șlefui. (Cu pronunțare regională) Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508.

A PILÍ1 ~ésc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă și/sau dimensiuni necesare). /Din pilă

A PILÍ2 ~ésc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

A SE PILÍ mă ~ésc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

pilì v. 1. a freca cu pila; 2. fig. a lustrui, a îndrepta cu îngrijire.

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor1 sau hoților].[1]

  1. 1. În original, posibilă greșeală de tipar: cărăitorilor. LauraGellner

1) pilésc v. tr. (d. pilă saŭ sîrb. piliti, rus. pilítĭ). Rod cu pila. Fig. Cĭoplesc, lustruĭesc, civilizez.

2) pilésc v. tr. și intr. (cp. cu pilesc 1, adică „pilesc măseaŭa” saŭ „o calesc”, cu țig. pilo, băut, și cu rus. pitĭ, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaŭ vin saŭ rachiŭ. – În est pop. chi-. V. cherchelesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pilít (ajustare, faptul de a bea) s. n.

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, 3 sg. pilește, imperf. 1 pileam; conj. prez. 1 sg. să pilesc, 3 să pilească

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 să pilească

pilí (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilésc, imperf. 3 sg. pileá; conj. prez. 3 sg. și pl. pileáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PILÍT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

PILIT s. pilire. (~ unui material metalic.)

pilit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

PILÍ vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

PILÍ vb. v. ameți, bea, chercheli, fura, îmbăta, lua, sustrage, trage, turmenta.

pili vb. v. AMEȚI. BEA. CHERCHELI. FURA. ÎMBĂTA. LUA. SUSTRAGE. TRAGE. TURMENTA.

PILI vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pilí (pilésc, pilít), vb.1. A bea, a trage la măsea. – 2. (Refl.) A se chercheli, a se afuma. – Var. chili. Țig. pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s. f. (băutură, beție); pilangiu, s. m. (bețiv); chilaci, s. m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pili, pilesc I. v. t. a bea, a consuma (în exces) o băutură alcoolică II. v. i. a consuma (în exces) alcool III. v. r. a se îmbăta

Intrare: pilit (beat)
pilit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
  • pili
  • pilita
plural
  • piliți
  • piliții
  • pilite
  • pilitele
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
  • pilite
  • pilitei
plural
  • piliți
  • piliților
  • pilite
  • pilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pilit (cu pila)
pilit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
  • pili
  • pilita
plural
  • piliți
  • piliții
  • pilite
  • pilitele
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
  • pilite
  • pilitei
plural
  • piliți
  • piliților
  • pilite
  • pilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pilit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pili (vb., ajusta)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pili
  • pilire
  • pilit
  • pilitu‑
  • pilind
  • pilindu‑
singular plural
  • pilește
  • piliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilesc
(să)
  • pilesc
  • pileam
  • pilii
  • pilisem
a II-a (tu)
  • pilești
(să)
  • pilești
  • pileai
  • piliși
  • piliseși
a III-a (el, ea)
  • pilește
(să)
  • pilească
  • pilea
  • pili
  • pilise
plural I (noi)
  • pilim
(să)
  • pilim
  • pileam
  • pilirăm
  • piliserăm
  • pilisem
a II-a (voi)
  • piliți
(să)
  • piliți
  • pileați
  • pilirăți
  • piliserăți
  • piliseți
a III-a (ei, ele)
  • pilesc
(să)
  • pilească
  • pileau
  • pili
  • piliseră
Intrare: pili (vb., bea)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pili
  • pilire
  • pilit
  • pilitu‑
  • pilind
  • pilindu‑
singular plural
  • pilește
  • piliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilesc
(să)
  • pilesc
  • pileam
  • pilii
  • pilisem
a II-a (tu)
  • pilești
(să)
  • pilești
  • pileai
  • piliși
  • piliseși
a III-a (el, ea)
  • pilește
(să)
  • pilească
  • pilea
  • pili
  • pilise
plural I (noi)
  • pilim
(să)
  • pilim
  • pileam
  • pilirăm
  • piliserăm
  • pilisem
a II-a (voi)
  • piliți
(să)
  • piliți
  • pileați
  • pilirăți
  • piliserăți
  • piliseți
a III-a (ei, ele)
  • pilesc
(să)
  • pilească
  • pileau
  • pili
  • piliseră
chili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pilit, piliadjectiv

etimologie:

pilit, piliadjectiv

  • 1. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila. DEX '09 DLRLC
etimologie:

pilitsubstantiv neutru

  • 1. Pilire. DEX '09 DEX '98
    sinonime: pilire
etimologie:

pili, pilescverb

  • 1. tranzitiv A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei. DEX '09 DLRLC
    sinonime: rășpălui
    • format_quote Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntul să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286. DLRLC
    • format_quote Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231. DLRLC
    • 1.1. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice. DLRLC
    • 1.2. figurat A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat. DLRLC
      sinonime: șlefui
      • format_quote cu pronunțare regională Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508. DLRLC
etimologie:

pili, pilescverb

familiar
  • 1. tranzitiv A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. DEX '09 DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională (și) absolut Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666. DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.