5 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila1. – V. pili1.

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila1. – V. pili1.

PILÍT1 s. n. Pilire. – V. pili1.

PILÍT1 s. n. Pilire. – V. pili1.

PILÍT3, -Ă, piliți, -te, adj. (Fam.) (Ușor) beat, amețit de băutură; cherchelit. – V. pili2.

PILÍT3, -Ă, piliți, -te, adj. (Fam.) (Ușor) beat, amețit de băutură; cherchelit. – V. pili2.

pilit4, ~ă a [At: CONTEMP. 1950, nr. 186, 1/5 / Pl: ~iți, ~e / E: pili2] (Fam; d. oameni) 1 Care a consumat băuturi alcoolice. 2-3 (Pex) (Ușor) beat.

pilit3, ~ă a [At: LEX. MARS. 224 / Pl: ~iți, ~e / E: pili1] 1 (D. piese, obiecte dure, de obicei de metal) Care a fost ajustat cu ajutorul pilei1 (1). 2 Care rezultă în urma pilirii1 Cf pili1. 3 (Reg; d. oameni) Slăbit. 4 (Reg; d. oameni) Slab. 5 (D. unghii) Rotunjit (după tăiere) cu ajutorul unei pile1 (7).

pilit2 sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: pili2] (Fam) Consum de băuturi alcoolice.

pilit1 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 213 / Pl: ~uri / E: pili2] 1-2 Pilire (1, 3).

PILÍT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Familiar) Amețit de băutură; cherchelit.

PILÍT1, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre piese) Prelucrat cu pila1.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

pili2 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: cf țig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (ușor). 4 vt (Reg) A mânca.

pili1 vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~lesc / E: pilă1] 1 (Fșa; c. i. obiecte dure, de obicei metalice) A prelucra cu ajutorul pilei1 (1). 2 (Îrg; fig; c. i. oameni) A face să devină mai politicos, mai manierat Si: a ciopli, a cizela, a șlefui. 3 vr (Buc) A slăbi lucrând mult și făcând eforturi. 4 (Fig; Trs) A fura. 5 A-și rotunji unghiile după tăiere cu ajutorul unei pile1 (7).

PILÍ2, pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A prelucra o piesă cu pila, desprinzînd așchii de la suprafața ei (pentru a o netezi, a-i modifica forma etc.). Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntid să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286. Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice. ♦ Fig. A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat; a șlefui. (Cu pronunțare regională) Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508.

A PILÍ1 ~ésc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă și/sau dimensiuni necesare). /Din pilă

A PILÍ2 ~ésc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

A SE PILÍ mă ~ésc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

pilì v. 1. a freca cu pila; 2. fig. a lustrui, a îndrepta cu îngrijire.

arată toate definițiile

Intrare: pilit (beat)
pilit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
  • pili
  • pilita
plural
  • piliți
  • piliții
  • pilite
  • pilitele
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
  • pilite
  • pilitei
plural
  • piliți
  • piliților
  • pilite
  • pilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pilit (cu pila)
pilit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
  • pili
  • pilita
plural
  • piliți
  • piliții
  • pilite
  • pilitele
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
  • pilite
  • pilitei
plural
  • piliți
  • piliților
  • pilite
  • pilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pilit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilit
  • pilitul
  • pilitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pilit
  • pilitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pili (vb., ajusta)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pili
  • pilire
  • pilit
  • pilitu‑
  • pilind
  • pilindu‑
singular plural
  • pilește
  • piliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilesc
(să)
  • pilesc
  • pileam
  • pilii
  • pilisem
a II-a (tu)
  • pilești
(să)
  • pilești
  • pileai
  • piliși
  • piliseși
a III-a (el, ea)
  • pilește
(să)
  • pilească
  • pilea
  • pili
  • pilise
plural I (noi)
  • pilim
(să)
  • pilim
  • pileam
  • pilirăm
  • piliserăm
  • pilisem
a II-a (voi)
  • piliți
(să)
  • piliți
  • pileați
  • pilirăți
  • piliserăți
  • piliseți
a III-a (ei, ele)
  • pilesc
(să)
  • pilească
  • pileau
  • pili
  • piliseră
Intrare: pili (vb., bea)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pili
  • pilire
  • pilit
  • pilitu‑
  • pilind
  • pilindu‑
singular plural
  • pilește
  • piliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilesc
(să)
  • pilesc
  • pileam
  • pilii
  • pilisem
a II-a (tu)
  • pilești
(să)
  • pilești
  • pileai
  • piliși
  • piliseși
a III-a (el, ea)
  • pilește
(să)
  • pilească
  • pilea
  • pili
  • pilise
plural I (noi)
  • pilim
(să)
  • pilim
  • pileam
  • pilirăm
  • piliserăm
  • pilisem
a II-a (voi)
  • piliți
(să)
  • piliți
  • pileați
  • pilirăți
  • piliserăți
  • piliseți
a III-a (ei, ele)
  • pilesc
(să)
  • pilească
  • pileau
  • pili
  • piliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pilit (beat)

etimologie:

pilit (cu pila)

  • 1. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

pilit (s.n.)

etimologie:

pili (vb., ajusta)

  • 1. tranzitiv A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: rășpălui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntul să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286.
      surse: DLRLC
    • Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice.
      surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat.
      surse: DLRLC sinonime: șlefui attach_file un exemplu
      exemple
      • cu pronunțare regională Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508.
        surse: DLRLC

etimologie:

pili (vb., bea) familiar

etimologie: