pili² [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: cf țig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (ușor). 4 vt (Reg) A mânca.

pili¹ vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~lesc / E: pilă¹] 1 (Fșa; c. i. obiecte dure, de obicei metalice) A prelucra cu ajutorul pilei¹ (1). 2 (Îrg; fig; c. i. oameni) A face să devină mai politicos, mai manierat Si: a ciopli, a cizela, a șlefui. 3 vr (Buc) A slăbi lucrând mult și făcând eforturi. 4 (Fig; Trs) A fura. 5 A-și rotunji unghiile după tăiere cu ajutorul unei pile¹ (7).

PILI¹, pilesc, vb. IV. Tranz. A prelucra o piesă cu pila, desprinzînd așchii de la suprafața ei (pentru a o netezi, a-i modifica forma etc.). Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntul să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286. Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice. ♦ Fig. A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat; a șlefui. (Cu pronunțare regională) Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508.

PILI², pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

PILI-/PILO- elem. „păr, pilozitate”. (< fr. pili-, pilo-, cf. lat. pilus)

A SE PILI mă ~esc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

A PILI¹ ~esc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă și/sau dimensiuni necesare). /Din pilă

A PILI² ~esc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor¹ sau hoților].^[1]

pilì v. 1. a freca cu pila; 2. fig. a lustrui, a îndrepta cu îngrijire.

chili v vz pili

PILO- elem. pili-.

2) pilésc v. tr. și intr. (cp. cu pilesc 1, adică „pilesc măseaŭa” saŭ „o calesc”, cu țig. pilo, băut, și cu rus. pitĭ, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaŭ vin saŭ rachiŭ. – În est pop. chi-. V. cherchelesc.

1) pilésc v. tr. (d. pilă saŭ sîrb. piliti, rus. pilítĭ). Rod cu pila. Fig. Cĭoplesc, lustruĭesc, civilizez.

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, 3 sg. pilește, imperf. 1 pileam; conj. prez. 1 sg. să pilesc, 3 să pilească

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 să pilească

pili (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 sg. și pl. pilească

PILI vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

PILI vb. v. ameți, bea, chercheli, fura, îmbăta, lua, sustrage, trage, turmenta.

pili vb. v. AMEȚI. BEA. CHERCHELI. FURA. ÎMBĂTA. LUA. SUSTRAGE. TRAGE. TURMENTA.

PILI vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

pili (pilesc, pilit), vb. – 1. A bea, a trage la măsea. – 2. (Refl.) A se chercheli, a se afuma. – Var. chili. Țig. pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s. f. (băutură, beție); pilangiu, s. m. (bețiv); chilaci, s. m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130).

PILI- „perișori, peri”. ◊ L. pilus „fir de păr” > fr. pili-, engl. id., it. id. > rom. pili-. □ ~fer (v. -fer), adj., care are perișori; ~form (v. -form), adj., în formă de peri.

PILO- „păr, pilozitate”. ◊ gr. pilos „pîslă, fetru” > fr. pilo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pilo-. □ ~carp (v. -carp), s. m., arbust din familia rutaceelor, ale cărui foliole conțin pilocarpină; ~riză (v. -riză₁), s. f., țesut protector care acoperă vîrful rădăcinii, iar la mușchi partea în care se formează sporii; sin. caliptră; ~motor (v. -motor), adj., capabil să contracte mușchii piloelectori ai pielii.

Pili v. Pile 1.

pili, pilesc I. v. t. a bea, a consuma (în exces) o băutură alcoolică II. v. i. a consuma (în exces) alcool III. v. r. a se îmbăta