3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILÍ2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin așchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei1. – Din pilă1.

pili2 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: cf țig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (ușor). 4 vt (Reg) A mânca.

pili1 vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~lesc / E: pilă1] 1 (Fșa; c. i. obiecte dure, de obicei metalice) A prelucra cu ajutorul pilei1 (1). 2 (Îrg; fig; c. i. oameni) A face să devină mai politicos, mai manierat Si: a ciopli, a cizela, a șlefui. 3 vr (Buc) A slăbi lucrând mult și făcând eforturi. 4 (Fig; Trs) A fura. 5 A-și rotunji unghiile după tăiere cu ajutorul unei pile1 (7).

PILÍ2, pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

PILÍ1, pilesc, vb. IV. Tranz. A prelucra o piesă cu pila, desprinzînd așchii de la suprafața ei (pentru a o netezi, a-i modifica forma etc.). Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntid să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286. Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice. ♦ Fig. A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat; a șlefui. (Cu pronunțare regională) Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508.

PILI-/PILO- elem. „păr, pilozitate”. (< fr. pili-, -pilo-, cf. lat. pilus)

A PILÍ1 ~ésc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă și/sau dimensiuni necesare). /Din pilă

A SE PILÍ mă ~ésc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

A PILÍ2 ~ésc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor1 sau hoților].[1]

  1. 1. În original, posibilă greșeală de tipar: cărăitorilor. LauraGellner

pilì v. 1. a freca cu pila; 2. fig. a lustrui, a îndrepta cu îngrijire.

1) pilésc v. tr. (d. pilă saŭ sîrb. piliti, rus. pilítĭ). Rod cu pila. Fig. Cĭoplesc, lustruĭesc, civilizez.

2) pilésc v. tr. și intr. (cp. cu pilesc 1, adică „pilesc măseaŭa” saŭ „o calesc”, cu țig. pilo, băut, și cu rus. pitĭ, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaŭ vin saŭ rachiŭ. – În est pop. chi-. V. cherchelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilésc, imperf. 3 sg. pileá; conj. prez. 3 să pileáscă

pilí (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilésc, imperf. 3 sg. pileá; conj. prez. 3 sg. și pl. pileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PILÍ vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

PILÍ vb. v. ameți, bea, chercheli, fura, îmbăta, lua, sustrage, trage, turmenta.

PILI vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

arată toate definițiile

Intrare: Pili
nume propriu (I3)
  • Pili
Intrare: pili (pref.)
pili (pref.)
prefix (I7-P)
  • pili
Intrare: pili (verb)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pili
  • pilire
  • pilit
  • pilitu‑
  • pilind
  • pilindu‑
singular plural
  • pilește
  • piliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilesc
(să)
  • pilesc
  • pileam
  • pilii
  • pilisem
a II-a (tu)
  • pilești
(să)
  • pilești
  • pileai
  • piliși
  • piliseși
a III-a (el, ea)
  • pilește
(să)
  • pilească
  • pilea
  • pili
  • pilise
plural I (noi)
  • pilim
(să)
  • pilim
  • pileam
  • pilirăm
  • piliserăm
  • pilisem
a II-a (voi)
  • piliți
(să)
  • piliți
  • pileați
  • pilirăți
  • piliserăți
  • piliseți
a III-a (ei, ele)
  • pilesc
(să)
  • pilească
  • pileau
  • pili
  • piliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)