11 definiții pentru pilastru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro.

PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro.

pilastru sm [At: HELIADE, O. 316 / Pl: ~aștri și (înv, sn) ~uri / E: fr pilastre, it pilastro] Stâlp paralelipipedic, decorat cu o bază și un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid, a unui perete de lemn etc., cu care face corp comun Vz coloană.

PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stîlp paralelipipedic, servind ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid, cu care face adesea corp comun. Pervazul acesta... este alcătuit de fiecare parte dintr-un pilastru de lemn roșcat de mahon. CAMIL PETRESCU, O. II 409. Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru. COȘBUC, P. I 53. Stîlpii rotunji sînt înlocuiți prin pilaștri pătrați. ODOBESCU, S. I 390. ◊ Fig. Se strecurară printre pilaștrii înalți ai fagilor, negri de umezeala ploilor de toamnă. DUMITRIU, N. 184.

PILÁSTRU s.m. Stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) care servește ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. [Pl. -ștri. / < fr. pilastre, it. pilastro].

PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr. pilastre)

PILÁSTRU ~ștri m. arhit. Element arhitectural în formă de stâlp paralelipipedic, prevăzut cu o bază și cu un capitel, care servește ca element decorativ sau de rezistență. /<fr. pilastre, it. pilastro

pilastru m. stâlp pătrat intrat într’o clădire.

*pilástru m. (fr. pilastre, d. it. pilastro, d. lat. pila, columnă). Stîlp în patru colțurĭ alăturat de un zid. Stîlp, columnă (în general).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pilástru s. m., art. pilástrul; pl. piláștri, art. piláștrii

pilástru s. m., art. pilástrul; pl. piláștri, art. piláștrii

Intrare: pilastru
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilastru
  • pilastrul
  • pilastru‑
plural
  • pilaștri
  • pilaștrii
genitiv-dativ singular
  • pilastru
  • pilastrului
plural
  • pilaștri
  • pilaștrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pilastru

  • 1. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pervazul acesta... este alcătuit de fiecare parte dintr-un pilastru de lemn roșcat de mahon. CAMIL PETRESCU, O. II 409.
      surse: DLRLC
    • Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru. COȘBUC, P. I 53.
      surse: DLRLC
    • Stîlpii rotunji sînt înlocuiți prin pilaștri pătrați. ODOBESCU, S. I 390.
      surse: DLRLC
    • figurat Se strecurară printre pilaștrii înalți ai fagilor, negri de umezeala ploilor de toamnă. DUMITRIU, N. 184.
      surse: DLRLC

etimologie: