17 definiții pentru pihotă piotă pihodă pioată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota.

PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota.

pihotă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 19/20 / V: (îrg) pio~, (înv) ~odă, (reg) pioa / A: (îvr) piho / Pl: ~te / E: pn piechota, ucr піхота, rs пехота] 1-2 (Îrg; lsg; csc) (Unitate militară de) infanterie. 3 (Pgn; reg) Armată. 4 (Olt; îf piotă) Mulțime de oameni.

PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Învechit; și în forma piotă) Pedestrime, infanterie. Un regiment de piotă și-a întina atunci pe cîmp, mai sus de cimitir, corturile, pe miriști. STANCU, D. 405. Fac parte din piotă, nu e vorbă. BASSARABESCU, V. 203. Și piota și gloata își scutură pletele pe grumaji și se duc la încăierare. DELAVRANCEA, O. II 164. – Variantă: píotă (pronunțat pi-o-) s. f.

pihotă f. Mold. pedestrime (învechit). [Rus. PĬEHOTA].

PÍOTĂ s. f. v. pihotă.

píotă f., pl. e (maĭ vechĭ pihotă, d. vsl. bg. pĭehota, rus. pĭehóta, rut. pihóta, pol. pĭechota. Cp. cu liotă). Azĭ. Iron. Pifă, pedestrime, infanterie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

píhotă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. píhotei; pl. píhote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

píhotă (píhote), s. f. – Infanterie. – Var. piotă. Rus., ceh. pechota, pol. piechota (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu pifă, s. f. (infanterie), der. pifan, s. m. (infanterist), cu schimbarea lui hf, ca vîrf, praf etc. (după Iordan, BF, IV, 188, din pif, interj. care imită zgomotul de împușcătură). – Der. pi(h)otaș, s. m. (infanterist).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

píhotă, píhote, s.f. (înv. și reg.) 1. unitate militară de infanterie; pedestrime. 2. (reg.) armată. 3. (reg.) adunătură, mulțime mare de oameni.

píotă, píote, s.f. (înv.) corabie ușoară, lungă și îngustă, cu rame sau cu pânze.

Intrare: pihotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pihotă
  • pihota
plural
  • pihote
  • pihotele
genitiv-dativ singular
  • pihote
  • pihotei
plural
  • pihote
  • pihotelor
vocativ singular
plural
piotă1 (acc. p'iotă) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piotă
  • piota
plural
  • piote
  • piotele
genitiv-dativ singular
  • piote
  • piotei
plural
  • piote
  • piotelor
vocativ singular
plural
pihodă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pioată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pihotă piotă pihodă pioată

  • 1. învechit regional (Unitate militară de) infanterie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: infanterie pedestrime attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un regiment de piotă și-a întins atunci pe cîmp, mai sus de cimitir, corturile, pe miriști. STANCU, D. 405.
      surse: DLRLC
    • Fac parte din piotă, nu e vorbă. BASSARABESCU, V. 203.
      surse: DLRLC
    • Și piota și gloata își scutură pletele pe grumaji și se duc la încăierare. DELAVRANCEA, O. II 164.
      surse: DLRLC

etimologie: