PIHOTĂ, pihote, s. f. (Învechit; și în forma piotă) Pedestrime, infanterie. Un regiment de piotă și-a întins atunci pe cîmp, mai sus de cimitir, corturile, pe miriști. STANCU, D. 405. Fac parte din piotă, nu e vorbă. BASSARABESCU, V. 203. Și piota și gloata își scutură pletele pe grumaji și se duc la încăierare. DELAVRANCEA, O. II 164. – Variantă: piotă (pronunțat pi-o-) s. f.