3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIGMENTÁRE, pigmentări, s. f. Faptul de a (se) pigmenta; pigmentație. – V. pigmenta.

PIGMENTÁRE, pigmentări, s. f. Faptul de a (se) pigmenta; pigmentație. – V. pigmenta.

pigmentare sf [At: PARHON, B. 36 / Pl: ~tări / E: pigmenta] 1 Colorare a celulelor, țesuturilor etc. datorită pigmenților (1) care se formează sub acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc. Si: pigmentație (1). 2 Colorare cu pigmenți (2) a fibrelor textile, țesăturilor etc.

PIGMENTÁRE, pigmentări, s. f. Faptul de a se pigmenta; pigmentație.

PIGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) pigmenta și rezultatul ei: pigmentație. [< pigmenta].

PIGMENTÁ, pigmentez, vb. I. 1. Refl. (Despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) A se colora prin pigmenți (1) care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc. 2. Tranz. A colora cu pigmenți (2) fibre textile, țesături etc. – Din fr. pigmenter.

PIGMENTÁ, pigmentez, vb. I. 1. Refl. (Despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) A se colora prin pigmenți (1) care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc. 2. Tranz. A colora cu pigmenți (2) fibre textile, țesături etc. – Din fr. pigmenter.

PIGMENTÁR, -Ă, pigmentari, -e, adj. (Rar; despre celule, țesuturi etc.) Pigmentat. – Din fr. pigmentaire.

PIGMENTÁR, -Ă, pigmentari, -e, adj. (Rar; despre celule, țesuturi etc.) Pigmentat. – Din fr. pigmentaire.

pigmenta [At: TEODOREANU, M. II, 439 / Pzi: ~tez / E: fr pigmenter] 1 vr (D. celule, țesuturi, părți ale plantelor și animalelor etc.) A se colora datorită pigmenților (1) care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc. 2 vt (C. i. fibre textile, țesături etc.) A colora cu pigmenți (2).

pigmentar, ~ă a [At: PARHON, B. 63 / Pl: ~i, ~e / E: fr pigmentaire] (Rar) 1-2 Pigmentat (1-2).

PIGMENTÁ, pigmentez, vb. I. Refl. (Mai ales despre piele) A se colora din cauza pigmenților formați sub acțiunea soarelui sau ca urmare a unor tulburări patologice.

PIGMENTÁ vb. I. refl. 1. (Despre piele, țesuturi) A se colora datorită pigmenților care se formează prin acțiunea soarelui, a unor tulburări etc. 2. tr. (Fig.) A tinctura; a condimenta. [< fr. pigmenter].

PIGMENTÁR, -Ă adj. Care se referă la pigment. [Cf. fr. pigmentaire].

PIGMENTÁ vb. I. refl. (despre piele, țesuturi) a se colora datorită pigmenților ce se formează prin acțiunea soarelui, a unor tulburări etc. II. tr. (fig.) a tinctura. (< fr. pigmenter)

A SE PIGMENTÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre piele) A se colora într-un anumit fel sub influența pigmenților. /<fr. pigmenter

A PIGMENTÁ ~éz tranz. (fibre textile, țesături etc.) A colora cu pigmenți. /<fr. pigmenter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pigmentáre s. f., g.-d. art. pigmentắrii; pl. pigmentắri

pigmentáre s. f., g.-d. art. pigmentării; pl. pigmentări

pigmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 pigmenteáză

pigmentá vb., ind. prez. 1 sg. pigmentéz, 3 sg. și pl. pigmenteáză

pigmentár adj. m., pl. pigmentári; f. sg. pigmentáră, pl. pigmentáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: pigmentare
pigmentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pigmentare
  • pigmentarea
plural
  • pigmentări
  • pigmentările
genitiv-dativ singular
  • pigmentări
  • pigmentării
plural
  • pigmentări
  • pigmentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pigmenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pigmenta
  • pigmentare
  • pigmentat
  • pigmentatu‑
  • pigmentând
  • pigmentându‑
singular plural
  • pigmentea
  • pigmentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pigmentez
(să)
  • pigmentez
  • pigmentam
  • pigmentai
  • pigmentasem
a II-a (tu)
  • pigmentezi
(să)
  • pigmentezi
  • pigmentai
  • pigmentași
  • pigmentaseși
a III-a (el, ea)
  • pigmentea
(să)
  • pigmenteze
  • pigmenta
  • pigmentă
  • pigmentase
plural I (noi)
  • pigmentăm
(să)
  • pigmentăm
  • pigmentam
  • pigmentarăm
  • pigmentaserăm
  • pigmentasem
a II-a (voi)
  • pigmentați
(să)
  • pigmentați
  • pigmentați
  • pigmentarăți
  • pigmentaserăți
  • pigmentaseți
a III-a (ei, ele)
  • pigmentea
(să)
  • pigmenteze
  • pigmentau
  • pigmenta
  • pigmentaseră
Intrare: pigmentar
pigmentar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pigmentar
  • pigmentarul
  • pigmentaru‑
  • pigmenta
  • pigmentara
plural
  • pigmentari
  • pigmentarii
  • pigmentare
  • pigmentarele
genitiv-dativ singular
  • pigmentar
  • pigmentarului
  • pigmentare
  • pigmentarei
plural
  • pigmentari
  • pigmentarilor
  • pigmentare
  • pigmentarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pigmentare

  • 1. Faptul de a (se) pigmenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pigmentație

etimologie:

  • vezi pigmenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

pigmenta

  • 1. reflexiv (Despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) A se colora prin pigmenți care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. tranzitiv A colora cu pigmenți fibre textile, țesături etc.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

pigmentar

  • 1. rar Despre celule, țesuturi etc.:
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: pigmentat

etimologie: