9 definiții pentru pieritură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIERITÚRĂ, pierituri, s. f. (Pop.) Om sau animal slab, fără vlagă. – Pieri + suf. -tură.

PIERITÚRĂ, pierituri, s. f. (Pop.) Om sau animal slab, fără vlagă. – Pieri + suf. -tură.

pieritu sf [At: LEX. MARS. 235 / Pl: ~ri / E: pieri + -tură] 1 (Pop) Om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare, care abia se mai ține pe picioare Si: căzătură, mortăciune. 2 (Reg) Semănătură cu plantele rare, pipernicite, rău dezvoltate, din cauza condițiilor nefavorabile. 3 (Pex) Plante de pe o astfel de cultură. 4 (Reg) Cânepă măruntă crescută pe marginea cânepiștii. 5 (Reg) Iarbă rară și mică. 6 (Reg) Loc dintr-o porumbiște în care nu a răsărit porumbul semănat. 7 (Mun) Teren sărac, nerodit, pe care nu crește nimic. 8 (Reg) Pericol, primejdie de moarte. 9 (Pex) Necaz, supărare, greutate, dificultate mare.

PIERITÚRĂ, pierituri, s. f. (Popular) Animal fără vlagă, slab, neputincios.

peritúră f., pl. ĭ. Mortăcĭune (epitet ironic uneĭ ființe slabe saŭ aproape de moarte).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pieritúră s. f., g.-d. art. pieritúrii; pl. pieritúri

pieritúră s. f., g.-d. art. pieritúrii; pl. pieritúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIERITU s. căzătură, mortăciune. (O ~ de cal.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepiștii. 4. iarbă rară și mică. 5. loc dintr-o porumbiște în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare. modificată

Intrare: pieritură
pieritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieritu
  • pieritura
plural
  • pierituri
  • pieriturile
genitiv-dativ singular
  • pierituri
  • pieriturii
plural
  • pierituri
  • pieriturilor
vocativ singular
plural

pieritură

etimologie:

  • Pieri + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09