pieritură sf [At: LEX. MARS. 235 / Pl: ~ri / E: pieri + -tură] 1 (Pop) Om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare, care abia se mai ține pe picioare Si: căzătură, mortăciune. 2 (Reg) Semănătură cu plantele rare, pipernicite, rău dezvoltate, din cauza condițiilor nefavorabile. 3 (Pex) Plante de pe o astfel de cultură. 4 (Reg) Cânepă măruntă crescută pe marginea cânepiștii. 5 (Reg) Iarbă rară și mică. 6 (Reg) Loc dintr-o porumbiște în care nu a răsărit porumbul semănat. 7 (Mun) Teren sărac, nerodit, pe care nu crește nimic. 8 (Reg) Pericol, primejdie de moarte. 9 (Pex) Necaz, supărare, greutate, dificultate mare.