14 definiții pentru pieliță peliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; spec. pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță.

PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; spec. pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță.

pieliță sf [At: PSALT. HUR. 71r/26 / A și: (1-10) ~liță / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: piele + -iță] 1-10 (Rar, șhp) Pielicică (1-10). 11 (Spc) Piele a obrazului. 12 (Înv; îs) ~a mădularului Prepuț. 13 (Reg; îe) A-și trage ~țele A fi pe moarte. 14 (Îae) A trage să moară. 15 Țesut intermediar între piele și mucoasă, care acoperă buzele. 16 (Mpl) Strat subțire, coruos, care mărginește unghia. 17 (Atm) Nume generic pentru țesuturile animale subțiri și elastice, cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe Si: membrană, (îrg) pielicuță, (reg) pieloteie (3), pielușină (1). 18 (Atm; înv; îs) ~ vânoasă Corion. 19 (Atm; înv; îs) ~a apei Amnios. 20 (Reg) Albeață la ochi. 21 (Reg) Tendon. 22 (Îvp; cdp slv плъть) Carne, mușchi ai corpului omenesc. 23 (Pex) Trup. 24 Făptură. 25 (Bis; înv; îlv) A lua (sau a primi) ~ (sau ~țe) A se întrupa. 26 (Înv; csc) Oameni. 27 (Pan) Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor, în special fructul sau semințele Si: membrană, (reg) piele, pielușică, pieloteie (4) Vz: epicarp. 28 (Mun) Pănușă subțire crescută pe știuletele de porumb, printre șirurile de boabe. 29 Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor alimente lichide, lapte, supă etc. Si: (reg) pieloteie (5). 30 Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 31 (Reg) Strat subțire de ceară cu care albinele acoperă celulele din fagure unde sunt depuse larvele.

PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. (Și în forma peliță) 1. Piele (în special cea a obrazului). Vorbise repede și focos; obrazul cu pielița albă și translucidă luase o culoare viorie și bolnavă. C. PETRESCU, A. 321. Ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței ei ieșisă afară, pelița din oacheșă se făcusă vînătă. EMINESCU, N. 25. Oricine-l vede-n soare cu pielița lui albă, Se-ntreabă ce să fie, fecior de zmeu ori fată? ALECSANDRI, O. 211. ◊ Expr. Să-i tai pielița cu un fir de păr, se spune despre cineva care are pielea obrazului foarte fină și delicată. (Învechit) A fi pieliță de... = a fi neam de..., viță de... Eu sînt pieliță de drac, De dau la domnie-n cap. MAT. FOLK. 1S8. ♦ (Mai ales la pl.) Pielea îngustă și albă care mărginește unghia. Prinde delicat [degetele] pe rînd, în mîna ei grasă și pistruiată, rotunjește oval unghiile, taie pielițele, lustruiește, pensulează cu lac. C. PETRESCU, C. V. 259. ♦ (Rar) Pleoapă. El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormisă. Pelițele de la lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25. Membrană, mucoasă care acoperă unele organe. Se deschide ciocul [găinii], i se scoate limba, se întoarce, și de la jumătate înspre vîrf i se jupește un fel de peliță numită cobe. ȘEZ. III 205. ♦ Membrană care unește degetele palmipedelor. 3. Înveliș subțire care acoperă miezul sau carnea boabelor unor fructe; epicarp. Pădurea ascunde șanțurile; brazii se văd în pîcla albastră ca în bruma de pe pielița prunelor. C. PETRESCU, Î, II 14. ♦ Înveliș subțire care acoperă unele părți ale plantelor. 4. Pojghiță fină care se formează pe suprafața laptelui, a supei și a altor alimente lichide. Imaginea unei cești de cafea cu lapte, răcită și cu pielița creață deasupra, în loc să-i apară respingătoare, îi scormoni stomacul cu unghii de fier.C. PETRESCU, C. V. 124. – Pl. și: pieliți. – Variantă: péliță s. f.

PIÉLIȚĂ ~e f. (diminutiv de la piele) 1) Piele subțire și fină (în special a feței). 2) Strat îngust și cornos de pe marginea de jos a unghiei. 3) Membrană subțire care îmbracă, leagă sau separă anumite părți ale organismului (vegetal sau animal). A curăța piersica de ~. 4) Cojiță fină care apare pe suprafața lichidelor. ~a de la lapte. [G.-D. pieliței] /piele + suf. ~iță

pieliță f. piele foarte subțire și delicată.

péliță (est) și pĭéliță (vest) f., pl. e (d. pele). Peliculă, membrană, pele subțire: palmipedele aŭ degetele unite pintr’o peliță, ĭar cînd se scufundă, trag peste ochĭ o peliță maĭ supțire de cît pleoapa. Pelea de pe fața omuluĭ (fr. teint): copiiĭ aŭ pelița maĭ frumoasă de cît bătrîniĭ. Ps. S. Trup, carne.

pĭelár, pĭelăríe, pĭéle, pĭelésc, pĭéliță, V. pel-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piéliță s. f., g.-d. art. piéliței; pl. piélițe

piéliță s. f., g.-d. art. piéliței; pl. piélițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIÉLIȚĂ s. 1. v. membrană. 2. v. mucoasă. 3. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 4. v. epicarp.

PIELIȚĂ s. 1. (ANAT.) membrană, (înv. și reg.) pielcuță, pojghiță, (reg.) piele, pieloteie, pielușină. 2. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 3. (BOT.) epicarp, exocarp. (~a unui fruct.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pieliță, pielițe s. f. (pop.) prepuț.

Intrare: pieliță
pieliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieliță
  • pielița
plural
  • pielițe
  • pielițele
genitiv-dativ singular
  • pielițe
  • pieliței
plural
  • pielițe
  • pielițelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peliță
  • pelița
plural
  • pelițe
  • pelițele
genitiv-dativ singular
  • pelițe
  • peliței
plural
  • pelițe
  • pelițelor
vocativ singular
plural

pieliță peliță

  • 1. Piele subțire, fină, delicată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: pielicioară attach_file un exemplu
    exemple
    • Oricine-l vede-n soare cu pielița lui albă, Se-ntreabă ce să fie, fecior de zmeu ori fată? ALECSANDRI, O. 211.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Pielea obrazului.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Vorbise repede și focos; obrazul cu pielița albă și translucidă luase o culoare viorie și bolnavă. C. PETRESCU, A. 321.
        surse: DLRLC
      • Ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței ei ieșisă afară, pelița din oacheșă se făcusă vînătă. EMINESCU, N. 25.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie Să-i tai pielița cu un fir de păr, se spune despre cineva care are pielea obrazului foarte fină și delicată.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie învechit A fi pieliță de... = a fi neam de..., viță de...
      exemple
      • Eu sînt pieliță de drac, De dau la domnie-n cap. MAT. FOLK. 1S8.
        surse: DLRLC
    • 1.3. mai ales la plural Strat subțire, cornos, care mărginește unghia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Prinde delicat [degetele] pe rînd, în mîna ei grasă și pistruiată, rotunjește oval unghiile, taie pielițele, lustruiește, pensulează cu lac. C. PETRESCU, C. V. 259.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormisă. Pelițele de la lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25.
        surse: DLRLC
  • 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: membrană attach_file un exemplu
    exemple
    • Se deschide ciocul [găinii], i se scoate limba, se întoarce, și de la jumătate înspre vîrf i se jupește un fel de peliță numită cobe. ȘEZ. III 205.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Membrană care unește degetele palmipedelor.
      surse: DLRLC
  • 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Pădurea ascunde șanțurile; brazii se văd în pîcla albastră ca în bruma de pe pielița prunelor. C. PETRESCU, Î, II 14.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Înveliș subțire care acoperă miezul sau carnea boabelor unor fructe.
      surse: DLRLC sinonime: epicarp
  • 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pojghiță attach_file un exemplu
    exemple
    • Imaginea unei cești de cafea cu lapte, răcită și cu pielița creață deasupra, în loc să-i apară respingătoare, îi scormoni stomacul cu unghii de fier. C. PETRESCU, C. V. 124.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: pieliți.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Piele + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98