piculină sf [At: NEGRUZZI, S. I, 37 / V: ~col~ / Pl: ~ne / E: it piccolino] Instrument muzical de suflat, asemănător cu un flaut mic, care emite sunete din registrul acut.

PICULINĂ, piculine, s. f. Flaut mic, cu registru acut. O instrumentație bizară din concertul căreia nu lipsea nici piculina, nici oboiul, nici trîmbița. HOGAȘ, M. N. 86. ◊ (Poetic) S-a iscat un vînt subțire, cu șuier înfiorat de piculină. C. PETRESCU, A. 274. E-o muzică de toamnă Cu glas de piculină Cu note dulci de flaut. BACOVIA, O. 85. – Variantă: picolină (D. ZAMFIRESCU, la CADE) s. f.

PICULINĂ s.f. Flaut mic care cîntă într-un registru acut. [Var. picolină s.f. / cf. pol. pikkulina, it. piccolino].

PICULINĂ s. f. flaut mic care emite sunete într-un registru acut. (după it. piccolino)

PICULINĂ ~e f. Flaut mic cu registru foarte înalt. /cf. it. piccolino

piculină f. flaut mic. [Pol. PIKKULINA (din it. flauto piccolo)].

*piculínă f., pl. e (pol. pikkulina, d. germ. pickel-flöte, care vine d. it. piccolo, mic, subînț. fláuto, flaut). Un fel de flaut mic.

picolină sf vz piculină

PICOLINĂ, s. f. v. piculină.

PICOLINĂ s.f. v. piculină.

piculină s. f., g.-d. art. piculinei; pl. piculine

piculină s. f., g.-d. art. piculinei; pl. piculine

piculină s. f., g.-d. art. piculinei; pl. piculine

piculină, -ne.

piculină (piculine), s. f. – Flaut mic. It. piccolina (Candrea), cf. pol. pikkulina, rus. pikylĭka.

piculină (picolă) v. flaut mic.