PICULÍNĂ, piculine, s. f. Flaut mic, cu registru acut. O instrumentație bizară din concertul căreia nu lipsea nici piculina, nici oboiul, nici trîmbița. HOGAȘ, M. N. 86. ◊ (Poetic) S-a iscat un vînt subțire, cu șuier înfiorat de piculină. C. PETRESCU, A. 274. E-o muzică de toamnă Cu glas de piculină Cu note dulci de flaut. BACOVIA, O. 85. – Variantă: picolínă (D. ZAMFIRESCU, la CADE) s. f.

piculínă s. f., g.-d. art. piculínei; pl. piculíne

PICULÍNĂ s.f. Flaut mic care cântă într-un registru acut. [Var. picolină s.f. / cf. pol. pikkulina, it. piccolino].

PICULÍNĂ s. f. flaut mic care emite sunete într-un registru acut. (după it. piccolino)

piculínă (piculíne), s. f. – Flaut mic. It. piccolina (Candrea), cf. pol. pikkulina, rus. pikylĭka.

PICULÍNĂ ~e f. Flaut mic cu registru foarte înalt. /cf. it. piccolino

piculină f. flaut mic. [Pol. PIKKULINA (din it. flauto piccolo)].

*piculínă f., pl. e (pol. pikkulina, d. germ. pickel-flöte, care vine d. it. piccolo, mic, subînț. fláuto, flaut). Un fel de flaut mic.

piculínă s. f., g.-d. art. piculínei; pl. piculíne

piculină (picolă) v. flaut mic.