PICULINĂ, piculine, s. f. Flaut mic, cu registru acut. O instrumentație bizară din concertul căreia nu lipsea nici piculina, nici oboiul, nici trîmbița. HOGAȘ, M. N. 86. ◊ (Poetic) S-a iscat un vînt subțire, cu șuier înfiorat de piculină. C. PETRESCU, A. 274. E-o muzică de toamnă Cu glas de piculină Cu note dulci de flaut. BACOVIA, O. 85. – Variantă: picolină (D. ZAMFIRESCU, la CADE) s. f.