23 de definiții pentru pictor pictur pitor (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÍCTOR, pictori, s. m. Artist plastic care se ocupă cu pictura (1). ♦ Fig. Scriitor care descrie sugestiv fizicul și caracterul personajelor, scene din viață, din natură etc. – Din lat. pictor.

PÍCTOR, pictori, s. m. Artist plastic care se ocupă cu pictura (1). ♦ Fig. Scriitor care descrie sugestiv fizicul și caracterul personajelor, scene din viață, din natură etc. – Din lat. pictor.

pictor sm [At: (a. 1795) IORGA, S. D. XIV, 78 / V: (înv) pit~, (reg) ~tur / Pl: ~i / E: lat pictor, it pittore] 1 Artist plastic care își desfășoară activitatea de creație în domeniul picturii. 2 (Pan) Scriitor care descrie sugestiv fizicul și caracterul personajelor, scene din viața reală și din natură etc.

PÍCTOR, pictori, s. m. Artist plastic, care înfățișează pe hîrtie, pe pînză, pe pereți etc. ființe și lucruri în culori, în creion sau în cărbune. Alte trei camere mai din față, destul de spațioase și ele, fuseseră prefăcute, din dărîmarea pereților despărțitori, într-un cuprinzător atelier de pictor. CAMIL PETRESCU, N. 103. ♦ Fig. Scriitor care redă în mod plastic și viu scene din viața reală și aspecte din natură. Sadoveanu este un pictor strălucit al naturii. IBRĂILEANU, S. 20.

PÍCTOR s.m. Artist plastic care se ocupă cu pictura. ♦ (Fig.) Scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. [< lat. pictor].

PÍCTOR s. m. artist plastic care se ocupă cu pictura. ◊ (p. anal.) scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. (< lat. pictor)

PÍCTOR ~i m. 1) Artist plastic care profesează pictura. 2) Persoană care pictează. 3) Scriitor care descrie cu mare expresivitate diferite personaje, scene din viața socială sau din natură. /<lat. pictor

pictor m. 1. cel ce pictează; 2. fig. cel ce reprezintă prin scris sau prin viul graiu sentimentul sufletului: poeții cei mari sunt pictori mari.

*píctor m. (lat. píctor, -óris). Artist care pictează. Fig. (Rar). Acela care reprezentă saŭ depinge (descrie) bine persoanele și caracterele lor: pictor de obiceĭuri. – Fem. -reásă, pl. ese. V. zugrav.

arhitéct-píctor s. m. Arhitect care se ocupă în același timp și de pictură ◊ Arhitectul-pictor G. L. a deschis sâmbătă, în capitala țării, o expoziție pe care a numit-o «a pătimirii Bucureștiului».” R.l. 10 IV 91 p. 2 (din arhitect + pictor)

feméie-píctor s. f. (arte) Pictoriță ◊ „A șasea ediție a «Săptămânilor internaționale ale femeii», desfășurată la Cannes, a prilejuit o confruntare între femeile-pictori și sculptori din diverse țări.” Cont. 6 VI 69 p. 7 (din femeie + pictor; cf. fr. femme-peintre; DMN 1967)

píctor-decoratór s. m. Pictor specializat în decorațiuni ◊ „Frații C. și V. L., pictori-decoratori fruntași, discutând asupra unor noi modele.” Sc. 10 XI 61 p. 2 (din pictor + decorator)

píctor-graficián s. m. Pictor specializat în grafică ◊ „Lucrări remarcabile, dintre care o bună parte aparțin pictorilor-graficieni. Cont. 2 V 69 p. 7; v. și R.l. 11 XII 79 p. 4 (din pictor + grafician)

píctor-gravór s. m. Pictor specializat în gravură ◊ „O echipă de desenatori condusă de pictorul-gravor italian Giannini a realizat un album puțin obișnuit.” R.l. 31 VIII 79 p. 6 (din pictor + gravor)

píctor-țărán s. m. țăran care pictează ◊ „Satul pictorilor – Kovaciza este un sat din Serbia, Iugoslavia, renumit pentru faptul că numără printre locuitorii săi nu mai puțin de 17 pictori-țărani. Neavând nici o pregătire specială în domeniul artei penelului, aceștia practică, în perioadele de răgaz, așa-numita pictură naivă.” Sc. 31 V 74 p. 6. ◊ „Comentariul, dar mai ales ilustrațiile sunt deosebit de interesante, de la «Vameșul» Henry Rousseau, la pictorii-țărani germani.” R.lit. 10 IV 75 p. 22. ◊ „E în stilistica acestui portret amintirea unei viziuni străvechi a pictorilor-țărani din arta românească.” R.l. 27 III 79 p. 2 (din pictor + țăran)

soldát-píctor s. m. 1977 Pictor care este militar v. soldat-poet (din soldat + pictor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

píctor s. m., pl. píctori

píctor s. m., pl. píctori


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÍCTOR s. (înv. și pop.) zugrav, (reg.) scriitor. (Un ~ de peisaje.)

arată toate definițiile

Intrare: pictor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pictor
  • pictorul
  • pictoru‑
plural
  • pictori
  • pictorii
genitiv-dativ singular
  • pictor
  • pictorului
plural
  • pictori
  • pictorilor
vocativ singular
plural
pictur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)