opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICOTÍRE s. f. Faptul de a picoti. – V. picoti.

PICOTÍRE s. f. Faptul de a picoti. – V. picoti.

picotire sf [At: POLIZU / V: ~are sf / Pl: ~ri / E: picoti] (Rar) 1 Ațipire. 2 Somnolență.

PICOTÁ vb. I v. picoti.

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picotá vb. I] – Pica1 + suf. -oti.

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picotá vb. I] – Pica1 + suf. -oti.

picota v vz picoti

picotare sf vz picotire

picoti vi [At: CARAGIALE, O. II, 29 / V: (reg; cscj) ~ta, (Pzi: ~tez, picot), (îrg) ~cuți / Pl: ~tesc / E: pica1 + -oti] 1 A moțăi1 (2). 2 (Ban; Trs) A picura (1).

picuți v vz picoti[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz picuti — LauraGellner

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A fi somnoros, a ațipi șezînd, a moțăi, a piroti, a dormita. Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65. În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10. Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60. – Variantă: picotá, picotez (STANCU, D. 186, ARDELEANU, D. 46, DELAVRANCEA, S. 171), vb. I.

A PICOTÍ ~ésc intranz. A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a piroti. /a pica + suf. ~oti

picotà v. a pica de somn. [Frecventativ din pica].

picotésc v. intr. (imit. d. a pica). Vest. Pirotesc, pic (nu maĭ pot) de somn. – La Ch. N. I, 95 și 131, -ez: să merg fugînd saŭ picotînd, țĭ-aĭ întins trupu la soarele primăveriĭ și picotezĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picotíre s. f., g.-d. art. picotírii

picotíre s. f., g.-d. art. picotírii

picotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotésc, imperf. 3 sg. picoteá; conj. prez. 3 să picoteáscă

picotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotésc, imperf. 3 sg. picoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. picoteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICOTÍRE s. v. ațipire.

PICOTIRE s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

PICOTÍ vb. v. ațipi.

PICOTI vb. a ațipi, a dormita, a moțăi, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica. (A ~ pe scaun.)

Intrare: picotire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picotire
  • picotirea
plural
  • picotiri
  • picotirile
genitiv-dativ singular
  • picotiri
  • picotirii
plural
  • picotiri
  • picotirilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picotare
  • picotarea
plural
  • picotări
  • picotările
genitiv-dativ singular
  • picotări
  • picotării
plural
  • picotări
  • picotărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: picoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picoti
  • picotire
  • picotit
  • picotitu‑
  • picotind
  • picotindu‑
 singular plural
  • picotește
  • picotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picotesc
 (să)
  • picotesc
  • picoteam
  • picotii
  • picotisem
a II-a (tu)
  • picotești
 (să)
  • picotești
  • picoteai
  • picotiși
  • picotiseși
a III-a (el, ea)
  • picotește
 (să)
  • picotească
  • picotea
  • picoti
  • picotise
plural I (noi)
  • picotim
 (să)
  • picotim
  • picoteam
  • picotirăm
  • picotiserăm
  • picotisem
a II-a (voi)
  • picotiți
 (să)
  • picotiți
  • picoteați
  • picotirăți
  • picotiserăți
  • picotiseți
a III-a (ei, ele)
  • picotesc
 (să)
  • picotească
  • picoteau
  • picotiră
  • picotiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picota
  • picotare
  • picotat
  • picotatu‑
  • picotând
  • picotându‑
 singular plural
  • picotează
  • picotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picotez
 (să)
  • picotez
  • picotam
  • picotai
  • picotasem
a II-a (tu)
  • picotezi
 (să)
  • picotezi
  • picotai
  • picotași
  • picotaseși
a III-a (el, ea)
  • picotează
 (să)
  • picoteze
  • picota
  • picotă
  • picotase
plural I (noi)
  • picotăm
 (să)
  • picotăm
  • picotam
  • picotarăm
  • picotaserăm
  • picotasem
a II-a (voi)
  • picotați
 (să)
  • picotați
  • picotați
  • picotarăți
  • picotaserăți
  • picotaseți
a III-a (ei, ele)
  • picotează
 (să)
  • picoteze
  • picotau
  • picotară
  • picotaseră
picuți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

picotire picotare

  • 1. Faptul de a picoti.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ațipire

etimologie:

  • vezi picoti
    surse: DEX '98 DEX '09

picoti picota picuți

  • 1. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ațipi dormita moțăi piroti attach_file 3 exemple
    exemple
    • Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65.
      surse: DLRLC
    • În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pica + sufix -oti.
    surse: DEX '09 DEX '98