2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picotá vb. I] – Pica1 + suf. -oti.

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picotá vb. I] – Pica1 + suf. -oti.

picoti vi [At: CARAGIALE, O. II, 29 / V: (reg; cscj) ~ta, (Pzi: ~tez, picot), (îrg) ~cuți / Pl: ~tesc / E: pica1 + -oti] 1 A moțăi1 (2). 2 (Ban; Trs) A picura (1).

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A fi somnoros, a ațipi șezînd, a moțăi, a piroti, a dormita. Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65. În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10. Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60. – Variantă: picotá, picotez (STANCU, D. 186, ARDELEANU, D. 46, DELAVRANCEA, S. 171), vb. I.

A PICOTÍ ~ésc intranz. A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a piroti. /a pica + suf. ~oti

PICÓT, picoți, s. m. 1. (Min.) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt, folosită la săparea galeriilor. 2. (În forma picou, n.) Bordură de dantelă cu colțuri. ♦ Bulină (3). – Din fr. picot.

PICÓT, picoți, s. m. 1. (Min.) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt, folosită la săparea galeriilor. 2. (În forma picou, n.) Bordură de dantelă cu colțuri. ♦ Bulină (3). – Din fr. picot.

PICOTÁ vb. I v. picoti.

picot sm [At: DN3 / Pl: ~oți / E: fr picot] (Min) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt sub formă conică, servind la săparea galeriilor.

picuți v vz picoti[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz picuti LauraGellner

PICÓT s.m. (Mine) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt sub formă conică, servind la săparea galeriilor. [< fr. picot].

PICÓT s. m. (mine) bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt, la săparea galeriilor. (< fr. picot)

picotà v. a pica de somn. [Frecventativ din pica].

picotésc v. intr. (imit. d. a pica). Vest. Pirotesc, pic (nu maĭ pot) de somn. – La Ch. N. I, 95 și 131, -ez: să merg fugînd saŭ picotînd, țĭ-aĭ întins trupu la soarele primăveriĭ și picotezĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotésc, imperf. 3 sg. picoteá; conj. prez. 3 picoteáscă

picotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotésc, imperf. 3 sg. picoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. picoteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICOTI vb. a ațipi, a dormita, a moțăi, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica. (A ~ pe scaun.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PICOT [pikó], Auguste Émile (1844-1918), filolog francez. Secretar (1866-1869) al domnitorului României, Carol I. Contribuții la studiul literaturii române vechi și al folclorului românesc („Cântecele populare ale românilor din Serbia”, „Note biografice și bibliografice asupra lui Antim Ivireanul”). M. de onoare al Acad. Române (1879).

Intrare: picoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picoti
  • picotire
  • picotit
  • picotitu‑
  • picotind
  • picotindu‑
singular plural
  • picotește
  • picotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picotesc
(să)
  • picotesc
  • picoteam
  • picotii
  • picotisem
a II-a (tu)
  • picotești
(să)
  • picotești
  • picoteai
  • picotiși
  • picotiseși
a III-a (el, ea)
  • picotește
(să)
  • picotească
  • picotea
  • picoti
  • picotise
plural I (noi)
  • picotim
(să)
  • picotim
  • picoteam
  • picotirăm
  • picotiserăm
  • picotisem
a II-a (voi)
  • picotiți
(să)
  • picotiți
  • picoteați
  • picotirăți
  • picotiserăți
  • picotiseți
a III-a (ei, ele)
  • picotesc
(să)
  • picotească
  • picoteau
  • picoti
  • picotiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picota
  • picotare
  • picotat
  • picotatu‑
  • picotând
  • picotându‑
singular plural
  • picotea
  • picotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picotez
(să)
  • picotez
  • picotam
  • picotai
  • picotasem
a II-a (tu)
  • picotezi
(să)
  • picotezi
  • picotai
  • picotași
  • picotaseși
a III-a (el, ea)
  • picotea
(să)
  • picoteze
  • picota
  • picotă
  • picotase
plural I (noi)
  • picotăm
(să)
  • picotăm
  • picotam
  • picotarăm
  • picotaserăm
  • picotasem
a II-a (voi)
  • picotați
(să)
  • picotați
  • picotați
  • picotarăți
  • picotaserăți
  • picotaseți
a III-a (ei, ele)
  • picotea
(să)
  • picoteze
  • picotau
  • picota
  • picotaseră
picuți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: picot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picot
  • picotul
  • picotu‑
plural
  • picoți
  • picoții
genitiv-dativ singular
  • picot
  • picotului
plural
  • picoți
  • picoților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

picoti picota picuți

  • 1. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare.
    exemple
    • Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65.
      surse: DLRLC
    • În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pica + sufix -oti.
    surse: DEX '09 DEX '98

picot

etimologie: