2 intrări

  • picoti picota picuți
  • pipotă picoșă picotă pipătă pipută

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICOTÁ vb. I v. picoti.

picotà v. a pica de somn. [Frecventativ din pica].

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picotá vb. I] – Pica1 + suf. -oti.

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picotá vb. I] – Pica1 + suf. -oti.

PÍPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.

PÍPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.

picoti vi [At: CARAGIALE, O. II, 29 / V: (reg; cscj) ~ta, (Pzi: ~tez, picot), (îrg) ~cuți / Pl: ~tesc / E: pica1 + -oti] 1 A moțăi1 (2). 2 (Ban; Trs) A picura (1).

picuți v vz picoti[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz picuti LauraGellner

pipotă sf [At: POLIZU / V: (îrg) hi~, picoșă, pico~, (reg) ~pătă, ~pută / Pl: ~te, (reg) ~oți / E: nct] 1 Stomac de pasăre Si: (pop) rânză, (reg) bătucă, morișcă, mură2, pipoașcă (1), râșnitoare, râșniță. 2 (Fam; gmț) Stomac de om. 3 (Reg; îe) A i se umfla (cuiva) ~ta A se înfuria. 4 (Reg; îe) A avea (sau a fi cu) ~ta plină (sau umflată) A fi înfuriat. 5 (Reg; îe) A-i crăpa (cuiva) ~ta de nerăbdare A fi foarte nerăbdător. 6 (Reg; îe) A-și umple (sau a-și îneca) ~ta A se îmbăta. 7 (Reg; îe) A avea (sau a face, a fi cu) ~ (mare) A deveni îngâmfat. 8 (Nob; îe) A fi rău de ~ A fi afemeiat. 9 (Mol; arg; îe) A-i bâțâi (cuiva) ~ta A-i fi cuiva frică. 10 (Îvr) Ficat. 11 (Reg; euf) Organ genital al vacii.

PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A fi somnoros, a ațipi șezînd, a moțăi, a piroti, a dormita. Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65. În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10. Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60. – Variantă: picotá, picotez (STANCU, D. 186, ARDELEANU, D. 46, DELAVRANCEA, S. 171), vb. I.

PÍPOTĂ, pipote, s. f. Stomac de pasăre; rînză. Celui mare îi dete capul găinii, celui mijlociu pipota și celui mai mic inima. ISPIRESCU, L. 272. ◊ Expr. (Familiar) A i se umfla (cuiva) pipota = a se mînia.

A PICOTÍ ~ésc intranz. A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a piroti. /a pica + suf. ~oti

PÍPOTĂ ~e f. 1) Parte a aparatului digestiv al păsărilor în care se mistuie hrana; rânză. 2) fam. Parte a aparatului digestiv la om în care se digeră alimentele; stomac. /Orig. nec.

pipotă f. 1. al treilea stomac al păsărilor; 2. fam. burtă: își umple pipota. [Derivat din dial. pipă, burtă].

picotésc v. intr. (imit. d. a pica). Vest. Pirotesc, pic (nu maĭ pot) de somn. – La Ch. N. I, 95 și 131, -ez: să merg fugînd saŭ picotînd, țĭ-aĭ întins trupu la soarele primăveriĭ și picotezĭ.

pípotă f., pl. e (rut. pipotĭ, cobie; ceh. pipot, țipet de puĭ, pipati, a țipa ca puiĭ; ung. pipta, cobie. V. pipă). Vest. Rînză. Fam. Stomah: a-țĭ umplea pipota. – În Munt. est. Pop. chipotă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotésc, imperf. 3 sg. picoteá; conj. prez. 3 picoteáscă

arată toate definițiile

Intrare: picoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picoti
  • picotire
  • picotit
  • picotitu‑
  • picotind
  • picotindu‑
singular plural
  • picotește
  • picotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picotesc
(să)
  • picotesc
  • picoteam
  • picotii
  • picotisem
a II-a (tu)
  • picotești
(să)
  • picotești
  • picoteai
  • picotiși
  • picotiseși
a III-a (el, ea)
  • picotește
(să)
  • picotească
  • picotea
  • picoti
  • picotise
plural I (noi)
  • picotim
(să)
  • picotim
  • picoteam
  • picotirăm
  • picotiserăm
  • picotisem
a II-a (voi)
  • picotiți
(să)
  • picotiți
  • picoteați
  • picotirăți
  • picotiserăți
  • picotiseți
a III-a (ei, ele)
  • picotesc
(să)
  • picotească
  • picoteau
  • picoti
  • picotiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picota
  • picotare
  • picotat
  • picotatu‑
  • picotând
  • picotându‑
singular plural
  • picotea
  • picotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picotez
(să)
  • picotez
  • picotam
  • picotai
  • picotasem
a II-a (tu)
  • picotezi
(să)
  • picotezi
  • picotai
  • picotași
  • picotaseși
a III-a (el, ea)
  • picotea
(să)
  • picoteze
  • picota
  • picotă
  • picotase
plural I (noi)
  • picotăm
(să)
  • picotăm
  • picotam
  • picotarăm
  • picotaserăm
  • picotasem
a II-a (voi)
  • picotați
(să)
  • picotați
  • picotați
  • picotarăți
  • picotaserăți
  • picotaseți
a III-a (ei, ele)
  • picotea
(să)
  • picoteze
  • picotau
  • picota
  • picotaseră
picuți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pipotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipotă
  • pipota
plural
  • pipote
  • pipotele
genitiv-dativ singular
  • pipote
  • pipotei
plural
  • pipote
  • pipotelor
vocativ singular
plural
picoșă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
picotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipătă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

picoti picota picuți

  • 1. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare.
    exemple
    • Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65.
      surse: DLRLC
    • În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pica + sufix -oti.
    surse: DEX '09 DEX '98

pipotă picoșă picotă pipătă pipută

  • 1. Stomac musculos la unele păsări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rânză attach_file un exemplu
    exemple
    • Celui mare îi dete capul găinii, celui mijlociu pipota și celui mai mic inima. ISPIRESCU, L. 272.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar ironic Stomac de om.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: stomac
      • 1.1.1. expresie A i se umfla (cuiva) pipota = a se mânia.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânia
      • 1.1.2. expresie A i se umfla (cuiva) pipota = a fi foarte fudul, mândru.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.3. expresie familiar A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: