2 intrări

40 de definiții

din care

Explicative DEX

picotă sf vz pipotă

PICOTA vb. I v. picoti.

PICOTA vb. I v. picoti.

PICOTA vb. I v. picoti.

PICOTI, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picota vb. I] – Pica1 + suf. -oti.

PICOTI, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picota vb. I] – Pica1 + suf. -oti.

PIPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.

PIPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.

chipătă sf vz pipotă

chipotă sf vz pipotă

hipotă sf vz pipotă

picoșă sf vz pipotă

picota v vz picoti

picoti vi [At: CARAGIALE, O. II, 29 / V: (reg; cscj) ~ta, (Pzi: ~tez, picot), (îrg) ~cuți / Pl: ~tesc / E: pica1 + -oti] 1 A moțăi1 (2). 2 (Ban; Trs) A picura (1).

picuți v vz picoti[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz picuti LauraGellner

pipătă sf vz pipotă

pipotă sf [At: POLIZU / V: (îrg) hi~, picoșă, pico~, (reg) ~pătă, ~pută / Pl: ~te, (reg) ~oți / E: nct] 1 Stomac de pasăre Si: (pop) rânză, (reg) bătucă, morișcă, mură2, pipoașcă (1), râșnitoare, râșniță. 2 (Fam; gmț) Stomac de om. 3 (Reg; îe) A i se umfla (cuiva) ~ta A se înfuria. 4 (Reg; îe) A avea (sau a fi cu) ~ta plină (sau umflată) A fi înfuriat. 5 (Reg; îe) A-i crăpa (cuiva) ~ta de nerăbdare A fi foarte nerăbdător. 6 (Reg; îe) A-și umple (sau a-și îneca) ~ta A se îmbăta. 7 (Reg; îe) A avea (sau a face, a fi cu) ~ (mare) A deveni îngâmfat. 8 (Nob; îe) A fi rău de ~ A fi afemeiat. 9 (Mol; arg; îe) A-i bâțâi (cuiva) ~ta A-i fi cuiva frică. 10 (Îvr) Ficat. 11 (Reg; euf) Organ genital al vacii.

pipută sf vz pipotă

CHIPOTĂ = PIPOTĂ.

PICOTI, picotesc, vb. IV. Intranz. A fi somnoros, a ațipi șezînd, a moțăi, a piroti, a dormita. Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65. În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10. Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60. – Variantă: picota, picotez (STANCU, D. 186, ARDELEANU, D. 46, DELAVRANCEA, S. 171), vb. I.

PIPOTĂ, pipote, s. f. Stomac de pasăre; rînză. Celui mare îi dete capul găinii, celui mijlociu pipota și celui mai mic inima. ISPIRESCU, L. 272. ◊ Expr. (Familiar) A i se umfla (cuiva) pipota = a se mînia.

A PICOTI ~esc intranz. A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a piroti. /a pica + suf. ~oti

PIPOTĂ ~e f. 1) Parte a aparatului digestiv al păsărilor în care se mistuie hrana; rânză. 2) fam. Parte a aparatului digestiv la om în care se digeră alimentele; stomac. /Orig. nec.

picotà v. a pica de somn. [Frecventativ din pica].

pipotă f. 1. al treilea stomac al păsărilor; 2. fam. burtă: își umple pipota. [Derivat din dial. pipă, burtă].

chípotă, V. pipotă.

picotésc v. intr. (imit. d. a pica). Vest. Pirotesc, pic (nu maĭ pot) de somn. – La Ch. N. I, 95 și 131, -ez: să merg fugînd saŭ picotînd, țĭ-aĭ întins trupu la soarele primăveriĭ și picotezĭ.

pípotă f., pl. e (rut. pipotĭ, cobie; ceh. pipot, țipet de puĭ, pipati, a țipa ca puiĭ; ung. pipta, cobie. V. pipă). Vest. Rînză. Fam. Stomah: a-țĭ umplea pipota. – În Munt. est. Pop. chipotă.

Ortografice DOOM

picoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotesc, 3 sg. picotește, imperf. 1 picoteam; conj. prez. 1 sg. să picotesc, 3 să picotească

pipotă s. f., g.-d. art. pipotei; pl. pipote

picoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotesc, imperf. 3 sg. picotea; conj. prez. 3 picotească

pipotă s. f., g.-d. art. pipotei; pl. pipote

picoti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotesc, imperf. 3 sg. picotea; conj. prez. 3 sg. și pl. picotească

pipotă s. f., pl. pipote

Etimologice

pipotă (pipote), s. f. – Stomac de pasăre, rînză. – Var. chipotă. Trans. picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenței consoanei, ca sl. domalitidomoli, sl. mamitimomi. Alte explicații nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ „cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucișat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ „buric” (Tiktin).

Argou

a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria. 2. a se fuduli.

a-i arde pipota expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie (de ceva)

a-i crăpa pipota expr. a fi foarte nerăbdător.

Sinonime

PICOTI vb. v. ațipi.

PIPOTĂ s. (ANAT.) rânză, stomac măcinător, (reg.) bătucă, morișcă, mură, pipoașcă, râșnitoare, râșniță. (~ de pasăre.)

PIPOTĂ s. v. stomac.

PICOTI vb. a ațipi, a dormita, a moțăi, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica. (A ~ pe scaun.)

pipotă s. v. STOMAC.

PIPOTĂ s. (ANAT.) rînză, (reg.) bătucă, morișcă, mură, pipoașcă, rîșnitoare, rîșniță. (~ de pasăre.)

Intrare: picoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picoti
  • picotire
  • picotit
  • picotitu‑
  • picotind
  • picotindu‑
singular plural
  • picotește
  • picotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picotesc
(să)
  • picotesc
  • picoteam
  • picotii
  • picotisem
a II-a (tu)
  • picotești
(să)
  • picotești
  • picoteai
  • picotiși
  • picotiseși
a III-a (el, ea)
  • picotește
(să)
  • picotească
  • picotea
  • picoti
  • picotise
plural I (noi)
  • picotim
(să)
  • picotim
  • picoteam
  • picotirăm
  • picotiserăm
  • picotisem
a II-a (voi)
  • picotiți
(să)
  • picotiți
  • picoteați
  • picotirăți
  • picotiserăți
  • picotiseți
a III-a (ei, ele)
  • picotesc
(să)
  • picotească
  • picoteau
  • picoti
  • picotiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picota
  • picotare
  • picotat
  • picotatu‑
  • picotând
  • picotându‑
singular plural
  • picotea
  • picotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picotez
(să)
  • picotez
  • picotam
  • picotai
  • picotasem
a II-a (tu)
  • picotezi
(să)
  • picotezi
  • picotai
  • picotași
  • picotaseși
a III-a (el, ea)
  • picotea
(să)
  • picoteze
  • picota
  • picotă
  • picotase
plural I (noi)
  • picotăm
(să)
  • picotăm
  • picotam
  • picotarăm
  • picotaserăm
  • picotasem
a II-a (voi)
  • picotați
(să)
  • picotați
  • picotați
  • picotarăți
  • picotaserăți
  • picotaseți
a III-a (ei, ele)
  • picotea
(să)
  • picoteze
  • picotau
  • picota
  • picotaseră
picuți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pipotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipotă
  • pipota
plural
  • pipote
  • pipotele
genitiv-dativ singular
  • pipote
  • pipotei
plural
  • pipote
  • pipotelor
vocativ singular
plural
picoșă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hipotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chipătă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
picotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipătă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

picoti, picotescverb

  • 1. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venea la muncă spre amiază cu ochii cîrpiți de nesomn și cîteodată, seara, picotea. PAS, L. II 65. DLRLC
    • format_quote În mijlocul drumului picotește cîinele învățătorului. REBREANU, I. 10. DLRLC
    • format_quote Moi pana în călimări și, picotind cu capul plecat pe masă, mă gîndesc. CARAGIALE, M. 60. DLRLC
etimologie:
  • Pica + -oti. DEX '09 DEX '98

pipotă, pipotesubstantiv feminin

  • 1. Stomac musculos la unele păsări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rânză
    • format_quote Celui mare îi dete capul găinii, celui mijlociu pipota și celui mai mic inima. ISPIRESCU, L. 272. DLRLC
    • 1.1. familiar ironic Stomac de om. DEX '09 DEX '98
      sinonime: stomac
      • chat_bubble A i se umfla (cuiva) pipota = a se mânia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: mânia
      • chat_bubble A i se umfla (cuiva) pipota = a fi foarte fudul, mândru. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble familiar A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.