13 definiții pentru picni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICNÍ, picnesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. ♦ Fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate. – Formație onomatopeică.

PICNÍ, picnesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. ♦ Fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate. – Formație onomatopeică.

picni v [At: MOXA, 403/40 / V: (reg) pigni / Pzi: ~nesc / E: fo] 1 vt (Înv) A ochi. 2 vt (Pop; c. i. ființe) A lovi, țintind. 3 vt (Înv; îe) A ~ (pe cineva) la coada ișlicului A supăra pe cineva cu vorba. 4 vt (Fig) A atinge pe cineva unde îl doare mai tare, din punct de vedere moral. 5 vt (Îae) A jigni. 6 vt (Fig; subiectul este boala, moartea, durerea) A doborî pe cineva pe neașteptate. 7 vi (Reg; d. dinți) A apărea. 8-9 vtr (Mun; d. haine) A (se) toci. 10-11 vtr (Mun; d. haine) A (se) găuri.

PICNÍ, picnesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu o lovitură bine țintită. Mi-l picni așa de bine, încît începu să gîlgîie sîngele dintr-însul. ISPIRESCU, U. 57. De la baltă pîn’ la munte Să picnim ciocoiu-n frunte. TEODORESCU, P. P. 296. ◊ Fig. Privi lung în urma lui, cum se duce legănat și împleticindu-se ca un om beat sau picnit de friguri. STĂNOIU, C. I. 173. ♦ Fig. A înțepa pe cineva cu vorba. Zamfir se cutremură! Aici l-a picnit Bucura: vorba asta nu mai putea s-o audă Zamfir fără de a lua hotărirea că n-are să facă ceea ce voiește Ana. SLAVICI, V. P. 128. ◊ Expr. (Învechit) A picni (pe cineva) la coada ișlicului v. ișlic.

picnì v. a lovi drept la țintă, a nemeri. [Onomatopee din pic! (cf. pocni)].

picnésc v. tr. (d. pic 3, care e rudă cu vsl. pikŭ, împunsătură, nsl. pikniti, a împunge, sîrb. piknutĭ, a face un punct, rus. pikatĭ, piknutĭ, a piui, a ciripi, pol. pikać, piknać, a împunge, a răni adînc. V. pocnesc). Fam. Lovesc îndemănatic cu peatra, cu cĭomagu, cu glonțu saŭ (fig.) cu vorba: l-a picnit drept în pălărie! V. intr. Rar. Mă ivesc spărgînd un obstacul (de ex., dințiĭ din gingiĭ, un fruct dintr’o cápsulă). – Și pignesc (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

picni (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picnesc, imperf. 3 sg. picnea; conj. prez. 3 picnească

picní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picnésc, imperf. 3 sg. picneá; conj. prez. 3 sg. și pl. picneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PICNÍ vb. v. ajunge, atinge, izbi, lovi, nimeri, ochi, pocni.

picni vb. v. AJUNGE. ATINGE. IZBI. LOVI. NIMERI. OCHI. POCNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

picní (picnésc, picnít), vb.1. (Înv.) A fixa, a determina. – 2. A ajunge, a atinge, a ținti. Slov. pikniti „a înțepa”, sb. piknuti „a puncta”, din sl. pikŭ „vîrf” (Tiktin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

picní, picnésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a lovi, a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. 2. (despre boli, dureri, necazuri) a veni, a lovi, a doborî (pe neașteptate). 3. (înv.) a ochi, a ținti, a viza. 4. (reg.; despre dinți) a apărea, a ieși. 5. (reg.) a (se) toci, a (se) roade; a (se) rupe, a (se) găuri.

Intrare: picni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picni
  • picnire
  • picnit
  • picnitu‑
  • picnind
  • picnindu‑
singular plural
  • picnește
  • picniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picnesc
(să)
  • picnesc
  • picneam
  • picnii
  • picnisem
a II-a (tu)
  • picnești
(să)
  • picnești
  • picneai
  • picniși
  • picniseși
a III-a (el, ea)
  • picnește
(să)
  • picnească
  • picnea
  • picni
  • picnise
plural I (noi)
  • picnim
(să)
  • picnim
  • picneam
  • picnirăm
  • picniserăm
  • picnisem
a II-a (voi)
  • picniți
(să)
  • picniți
  • picneați
  • picnirăți
  • picniserăți
  • picniseți
a III-a (ei, ele)
  • picnesc
(să)
  • picnească
  • picneau
  • picni
  • picniseră
pigni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

picni, picnescverb

  • 1. popular familiar A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-l picni așa de bine, încît începu să gîlgîie sîngele dintr-însul. ISPIRESCU, U. 57. DLRLC
    • format_quote De la baltă pîn’ la munte Să picnim ciocoiu-n frunte. TEODORESCU, P. P. 296. DLRLC
    • format_quote figurat Privi lung în urma lui, cum se duce legănat și împleticindu-se ca un om beat sau picnit de friguri. STĂNOIU, C. I. 173. DLRLC
    • 1.1. figurat A înțepa pe cineva cu vorba. DLRLC
      • format_quote Zamfir se cutremură! Aici l-a picnit Bucura: vorba asta nu mai putea s-o audă Zamfir fără de a lua hotărîrea că n-are să facă ceea ce voiește Ana. SLAVICI, V. P. 128. DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.