picnésc v. tr. (d. pic 3, care e rudă cu vsl. pikŭ, împunsătură, nsl. pikniti, a împunge, sîrb. piknutĭ, a face un punct, rus. pikatĭ, piknutĭ, a piui, a ciripi, pol. pikać, piknać, a împunge, a răni adînc. V. pocnesc). Fam. Lovesc îndemănatic cu peatra, cu cĭomagu, cu glonțu saŭ (fig.) cu vorba: l-a picnit drept în pălărie! V. intr. Rar. Mă ivesc spărgînd un obstacul (de ex., dințiĭ din gingiĭ, un fruct dintr’o cápsulă). – Și pignesc (vest).