3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piciu m. băiat mic, mai ales ștrengar și sburdalnic. [Cf. sicilian PICIOTTU, băiat].

PÍCI, pici, s. m. Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç.

pici2 smi [At: CREANGĂ, O. 297 / E: tc piç] 1 (Fam; cu termen de adresare) Băiat foarte tânăr. 2 Copil de sex masculin Si: (fam) puști, (nob) piciulingă.

PICI, pici, s. m. (Fam.) Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç.

PICI, pici, s. m. (Familiar, adesea glumeț) Băiat nevîrstnic; copil. Ei, piciule, toți stejarii ăștia... mă cunosc de 25 de ani! GALACTION, O. I 268. Întinde piciul istovit O pălărie spartă. IOSIF, V. 55. Ce te uiți așa, piciule? Vezi-ți de treabă. VLAHUȚĂ, la TDRG.

PICI ~ m. fam. Băiat mic; puști; băiețel. /<turc. piç

picĭ m., pl. tot așa (cp. cu pițigoĭ, cu pitic, și cu turc. pič, bastard, animal saŭ plantă incompletă, vlăstar adventiv crescut lîngă trunchĭ. Cp. cu copil, baĭstruc și bitang). Fam. Băĭat de vre-o 8-14 anĭ: un picĭ conducea barca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pici s. m., pl. pici, art. pícii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICI s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.

PICI s. prichindel, puști, țînc, (reg.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpîrstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)

pici s. v. BĂIEȚAȘ. BĂIEȚEL. COPILAȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

píci (píci), s. m. – Avorton, stîrpitură. Tc. piç „bastard” (Lokotsch 1653; T. Papahagi, Etimologii, București 1940). Relație cu rădăcina romanică *picc- (Pușcariu 1304; Tiktin) pare incertă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pici, pici, adj. m. (reg.) miop.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PICIU subst. 1. – (Ard); – olt, (Sd și nume de cal (Sc). 2. Cf. Picimea b. (17 B III 250).

Intrare: piciu
piciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Piciu
Piciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Piciu
Intrare: pici (băiat)
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pici
  • piciul
  • piciu‑
plural
  • pici
  • picii
genitiv-dativ singular
  • pici
  • piciului
plural
  • pici
  • picilor
vocativ singular
  • piciule
plural
  • picilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pici (băiat)

etimologie: