2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICĂȚEÁ, -ÍCĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ◊ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant. 2. (Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat2 + suf. -ea, -ică.

PICĂȚEÁ, -ÍCĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ◊ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant. 2. (Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat2 + suf. -ea, -ică.

PICĂȚEÁ ~éle f. mai ales la pl. Punct sau altă figură mică imprimată (simetric) pe suprafața unei țesături de altă culoare. ◊ Nostim și cu ~ele plin de haz; cu umor. [Var. picățică] /picat + suf. ~ea

picățel, ~ea [At: DELAVRANCEA, O. II, 276 / V: (reg) a sf / Pl: ei, ~e / E: picat2 + -el] 1-16 (Reg; șhp) Picăturică (1-16). 17-18 smf (Rar; șhp) Copil (mic). 19 smf (Lpl) Desen format din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare Si: picățică (17). 20 smf (Lsg) Fiecare dintre aceste puncte Si: bobiță, bulină, (pop), picățică (18), puchițel. 21 smf (Reg; îla) În ~ Care este cu picățele (20). 22 (Reg; îla) Cu ~e (D. ouă) Încondeiat. 23 smf (Fam; gmț; d. oameni) (Nostim și) cu ~e Plin de haz Si: atrăgător, picant. 24 a (Pop; d. obiecte de îmbrăcăminte; covoare etc.) Care are un desen cu picățele. 25 smf (Cul; reg; lpl) Uscățele. 26 sf (Reg; îf picățauă) Grădină la marginea satului, care reprezintă o întregire la intravilan.

picăți sf [At: GOROVEI, C. 296 / V: chic~ / Pl: ~ici / E: picățea css] 1-16 (Reg; șhp) Picăturică (1-16). 17-18 Picățea (19-20).

PICĂȚÉLE s. f. pl. Mici desene (dispuse regulat) pe o țesătură de altă culoare. Rochie cu picățele. Fig. Pe poale.. Cîteva picățele de ceară. DELAVRANCEA, O. II 276. ◊ Expr. (Despre persoane; familiar, glumeț) Nostim și cu picățele = plin de haz; atrăgător, picant.

PICĂȚÍCĂ adj. f. (Rar) Cu picățele. Surioara a mai mică Cu rochița picățică; Te-au cătat și te-au jelit Nicăir nu te-au găsit. TEODRESCU, P. P. 278.

picățele n. pl. puncte și flori colorate pe o stofă: stambă albă cu picățele roșii. [V. pică, bibilică].

picățéle f. pl. (d. inuzitatu picățea saŭ -ícă, d. picat, a pica, a face să cadă picăturĭ saŭ stropĭ, și, pin urmare, a orna cu picăturĭ, care pot fi colorate). Fam. Micĭ și numeroase puncte pe o stofă saŭ pe niște pene, ca la bibilică. V. puchițeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picățeá/picățícă (pop., fam.) s. f., art. picățeáua/picățíca, g.-d. art. picățélei; pl. picățéle, art. picățélele

picățeá/picățícă s. f., pl. picățéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICĂȚEÁ s. bobiță, (pop.) puchițea, pui, (reg.) brobință. (~ pe un material textil.)

PICĂȚEA s. bobiță, (pop.) puchițea, pui, (reg.) brobință. (~ pe un material textil.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

picățél, -éa, picățícă, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv. și pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și solidificată); (fig.) copil mic. 2. (s.m. și f. pl., pop.) desen din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare; puchiței, buline, bobițe. 3. (s.f. pl., reg.) minciunele, uscățele. 4. (s.f., reg.) grădină la marginea satului.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nostim și cu picățele expr. (glum.) hazliu, simpatic, atrăgător.

Intrare: picățea / picățică
picățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picățea
  • picățeaua
plural
  • picățele
  • picățelele
genitiv-dativ singular
  • picățele
  • picățelei
plural
  • picățele
  • picățelelor
vocativ singular
plural
picățică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picăți
  • picățica
plural
  • picățele
  • picățelele
genitiv-dativ singular
  • picățele
  • picățelei
plural
  • picățele
  • picățelelor
vocativ singular
plural
Intrare: picățel
picățel adjectiv
adjectiv (A71)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picățel
  • picățelul
  • picățelu‑
  • picățea
  • picăți
  • picățeaua
  • picățica
plural
  • picăței
  • picățeii
  • picățele
  • picățelele
genitiv-dativ singular
  • picățel
  • picățelului
  • picățele
  • picățelei
plural
  • picăței
  • picățeilor
  • picățele
  • picățelelor
vocativ singular
plural
picățauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

picățea / picățică picățică

  • 1. (la) plural Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rochie cu picățele.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe poale.. Cîteva picățele de ceară. DELAVRANCEA, O. II 276.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Picat + sufix -ea, -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98