6 definiții pentru piarist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piarist, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~iști, ~e / E: ger Piarist] 1-2 (Persoană) care aparținea unui ordin catolic, fondat în 1621, care se dedica învățământului gratuit.

PIARÍST, piariști, s. m. Membru al unei congregații clericale catolice care se dedica învățământului gratuit. [Pr.: pi-a-] – Din germ. Piarist, fr. piariste.

PIARÍST, piariști, s. m. Membru al unei congregații clericale catolice care se dedica învățământului gratuit. [Pr.: pi-a-] – Din germ. Piarist, fr. piariste.

PIARÍST s.m. Membru al unui ordin catolic, fundat în 1621, care se dedica învățământului gratuit. [Pron. pi-a-. / < germ. Piarist].

PIARÍST s. m. membru al unui ordin catolic, care se dedica învățământului gratuit. (< germ. Piarist, fr. piariste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piaríst s. m. (sil. pi-a-), pl. piaríști


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

piaríști s. m. pl. Membri ai unui ordin catolic înființat în 1597 de Iosif Calasantiu în Italia, care se ocupau cu educația și învățământul gratuit pentru copiii din școlile primare, iar mai târziu și din învățământul secundar. S-au răspândit și în unele țări din Europa, iar în Transilvania, înainte de război, aveau la Cluj și Timișoara câte un claustru. – Din germ. Piarist.

Intrare: piarist
  • silabație: pi-a-
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piarist
  • piaristul
  • piaristu‑
plural
  • piariști
  • piariștii
genitiv-dativ singular
  • piarist
  • piaristului
plural
  • piariști
  • piariștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)