piariști s. m. pl. Membri ai unui ordin catolic înființat în 1597 de Iosif Calasantiu în Italia, care se ocupau cu educația și învățământul gratuit pentru copiii din școlile primare, iar mai târziu și din învățământul secundar. S-au răspândit și în unele țări din Europa, iar în Transilvania, înainte de război, aveau la Cluj și Timișoara câte un claustru. – Din germ. Piarist.