35 de definiții pentru piață piaț pliaț (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIÁȚĂ, piețe, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri cu amănuntul, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ (Ieșit din uz) Trăsură (sau mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (Fam.) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane. 2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) 1. Totalitatea relațiilor generate de actele de vânzare-cumpărare. 2. Categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresia ansamblul actelor de vânzare- cumpărare privite în unitate organică cu relațiile pe care le generează și în conexiune cu spațiul în care se desfășoară. ◊ Piață internă = totalitatea relațiilor de vânzare-cumpărare care au loc în interiorul unei țări. Piață mondială = ansamblul relațiilor care se stabilesc între țările participante la circuitul economic mondial. Economie de piață = formă modernă de organizare și funcționare a economiei în care prețul și volumul producției depind în principiu de confruntarea dintre cerere și ofertă. – Din it. piazza.

piață sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) piaț (Pl: ~țuri, piețuri) sn, (înv) pliaț sn / G-D: pieței, pieții, (înv) ~ței / Pl: piețe, (rar) pieți, (înv) piațe / E: it piazza, ngr πιάτσα, mg piac, ger Platz] 1 Spațiu deschis și întins dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, monumente, etc. 2 (Îs) ~ de apreciere (sau de experiență) Porțiune de pădure căreia i se calculează volumul mediu de lemn, servind apoi ca unitate de apreciere pentru restul lotului Si: (rar) piesă de experiență. 3 Loc special amenajat, în interiorul sau la marginea unei localități, unde se face comerț cu diverse produse, mai ales agroalimentare Vz hală, maidan, obor1, târg. 4 (Îs) Trăsură (sau mașină) de ~ Trăsură sau mașină care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. Vz birjă, taxi. 5 (Îe) A face ~a A cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. 6 (Fam; îe) Se ceartă ca la ~ Se ceartă folosind cuvinte vulgare, grosolane. 7 (Fam) Preț curent al mărfurilor. 8 (Ecp) Sferă a circulației mărfurilor. 9 Cerere și ofertă de mărfuri. 10 (Îs) ~ neorganizată (sau liberă) Totalitate a relațiilor de schimb desfășurate de către agricultori, pe baza unor prețuri care oscilează, între anumite limite, în funcție de cerere și ofertă.

PIÁȚĂ, piețe, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trăsură (sau mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (Fam.) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane. 2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri. – Din it. piazza.

PIÁȚĂ, piețe, s. f. I. 1. Loc (sub cerul liber) cuprinzînd adesea amenajări speciale, unde se face comerț de mărfuri cu amănuntul. V. tîrg. De cîteva ori pe săptămînă ne trimitea stăpînul la piață, în tîrg, că era aproape. V. ROM. noiembrie 1953, 185. Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piața de pe țărmurele drept al Murășului, unde se adună la tîrg de săptămînă murășenii. SLAVICI, O. II 3. ◊ Expr. A face piața = a tîrgui, a cumpăra alimente pentru hrana zilnică. 2. Loc public, larg și descoperit, de obicei înconjurat de clădiri sau de plantații și amenajat în interiorul unei localități, pentru a o înfrumuseța, a înlesni circulația aerului și a vehiculelor etc. Nu țiu să-mi fie bronzul în piață, Să-ntrebe gură-cască cine-am fost. Aici și-acuma cît mai sînt în viață Aș vrea să aibă verbul meu un rost. BENIUC, V. 87. Noul doge mă zări Și pe-a lui San Marco piață Din palat se coborî. ALECSANDRI, P. I 161. II. (Ec. pol.) Sfera circulației mărfurilor, constituind o categorie a economiei de mărfuri, care devine complet dominantă și capătă o răspîndire generală în cadrul economiei capitaliste. Afară de perioadele de prosperitate, între capitaliști se dă o luptă din cele mai înverșunate pentru partea de loc pe care o ocupă fiecare pe piață. MARX, C. I 414. «Piața» apare acolo unde și în măsura în care apare diviziunea socială a muncii și producția de mărfuri. LENIN, O. I 91. Piață mondială = sfera schimburilor de mărfuri pe scară internațională. Piață internă v. intern1. (În socialism) Piață organizată = piață dominantă, formată de comerțul de stat și de cel cooperatist, în care prețurile sînt fixate de către stat. Pe măsură ce sectorul socialist de stat în agricultură crește și se întărește, pe măsură ce în mîinile statului se concentrează o cantitate din ce în ce mai mare de mărfuri agricole, crește și influența prețurilor stabile ale pieței organizate asupra prețurilor pieței neorganizate. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 85. – Pronunțat: pia-. – Variantă: (regional) piaț, piațuri (BIBICESCU, P. P. 292, ȘEZ. II 33), s. n.

PIÁȚĂ s.f. I. 1. Loc, spațiu întins, descoperit, unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș. 2. Loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente); târg. II. Categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitate organică cu relațiile pe care le generează și în conexiune cu spațiul în care se desfășoară. [Pron. pia-ță, pl. piețe. / < it. piazza].

PIÁȚĂ s. f. I. 1. spațiu (întins) unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș. 2. loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente, zarzavaturi). II. categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresia totalitatea relațiilor economice ce apar în procesul de vânzare-cumpărare a mărfurilor. ♦ ~ valutară = ansamblul operațiilor de vânzare-cumpărare de valută. (< it. piazza)

piáță s. f. în sint. s. piață liberă Economie liberă, opusă celei planificate preconizate de comunism ◊ „Succesul unei cărți, în cazul de față al unei ediții, în condițiile pieței libere, depinde mult, uneori decisiv, de modul cum este lansată.” R.lit. 19 XII 95 p. 24

PIÁȚĂ piéțe f. 1) Spațiu liber (cu monumente sau/și plantații decorative) în interiorul unei localități (mai ales urbane). Piața Marii Adunări Naționale. 2) Loc special amenajat, de obicei într-o localitate de tip orășenesc, unde se vând și se cumpără diferite produse agricole și industriale; târg. ◊ A face piața a cumpăra produse alimentare (în special de la piață). 3) ec. Sferă de circulație a mărfurilor. ◊ Piața internă totalitate a relațiilor de schimb de mărfuri din interiorul unei țări. Piața mondială totalitate a relațiilor privind schimbul de mărfuri între țările lumii. [G.-D. pieței; Sil. pia-] /<it. piazza

piață f. 1. loc public descoperit și înconjurat de clădiri: piața centrală; 2. loc de târg: mă duc în piață; 3. corpul negustorilor și bancherilor unui oraș: piața Bucureștilor. [It. PIAZZA, printr’un intermediar grec-modern].

pĭáță f., pl. pĭețe și pĭeșĭ (ngr. piátsa, d. it. piazza, lat. plátea [din platéa], care vine d. vgr. plateîa, pĭață; fr. place, sp. plaza; germ. platz. V. plaț). Maĭdan, loc fără zidirĭ între stradele unuĭ oraș. Trăsură de pĭață, birjă. Loc de tîrg în oraș: mă duc în pĭață. Lumea saŭ corpu negustorilor și financiarilor unuĭ oraș: pĭața Bucureștilor, acest negustor are mare credit pe pĭață (în pĭață înseamnă „în tîrg, în locu unde-s prăvăliile și baracele tîrguluĭ”).

pliaț sn vz piață[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz pliață LauraGellner

economíe de piáță sint. s. (ec.) Economie care se conduce după regulile pieței ◊ „La cinema Patria sau în patria cinema-ului românesc de capă și spadă, Parlamentul – semn al înviorării economiei de piață – nevoia de bodyguarzi e tot mai acută.” R.l. 4 VI 93 p. 2. ◊ „Nicăieri în lume, nici măcar în jungla aflată pe calea democrației și a economiei de piață nu se emit ordine care să acționeze retroactiv.” Ev.z. 24 X 95 p. 1; v. și impozitare, libertin (1992), rotunditate (1992) (cf. fr. économie de marché)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piáță (pia-) s. f., g.-d. art. piéței; pl. piéțe

piáță s. f. (sil. pia-), g.-d. art. piéței; pl. piéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIÁȚĂ s. târg, (la orientali) bazar, (înv.) târgoviște. (Își vinde produsele la ~.)

arată toate definițiile

Intrare: piață
  • silabație: pia-ță info
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piață
  • piața
plural
  • piețe
  • piețele
genitiv-dativ singular
  • piețe
  • pieței
plural
  • piețe
  • piețelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piaț
  • piațul
plural
  • piațuri
  • piațurile
genitiv-dativ singular
  • piaț
  • piațului
plural
  • piațuri
  • piațurilor
vocativ singular
plural
pliaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

piață piaț pliaț

  • 1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri cu amănuntul, mai ales cu produse agroalimentare.
    exemple
    • De cîteva ori pe săptămînă ne trimitea stăpînul la piață, în tîrg, că era aproape. V. ROM. noiembrie 1953, 185.
      surse: DLRLC
    • Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piața de pe țărmurele drept al Murășului, unde se adună la tîrg de săptămînă murășenii. SLAVICI, O. II 3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. ieșit din uz Trăsură (sau mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cumpăra târgui
    • 1.3. expresie familiar A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu țiu să-mi fie bronzul în piață, Să-ntrebe gură-cască cine-am fost. Aici și-acuma cît mai sînt în viață Aș vrea să aibă verbul meu un rost. BENIUC, V. 87.
      surse: DLRLC
    • Noul doge mă zări Și pe-a lui San Marco piață Din palat se coborî. ALECSANDRI, P. I 161.
      surse: DLRLC
  • 3. economie politică Totalitatea relațiilor generate de actele de vânzare-cumpărare.
    surse: DEX '09
  • 4. economie politică Categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresia ansamblul actelor de vânzare-cumpărare privite în unitate organică cu relațiile pe care le generează și în conexiune cu spațiul în care se desfășoară.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Afară de perioadele de prosperitate, între capitaliști se dă o luptă din cele mai înverșunate pentru partea de loc pe care o ocupă fiecare pe piață. MARX, C. I 414.
      surse: DLRLC
    • «Piața» apare acolo unde și în măsura în care apare diviziunea socială a muncii și producția de mărfuri. LENIN, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Piață internă = totalitatea relațiilor de vânzare-cumpărare care au loc în interiorul unei țări.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 4.2. Piață mondială = ansamblul relațiilor care se stabilesc între țările participante la circuitul economic mondial.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 4.3. Economie de piață = formă modernă de organizare și funcționare a economiei în care prețul și volumul producției depind în principiu de confruntarea dintre cerere și ofertă.
      surse: DEX '09
    • 4.4. Piață valutară = ansamblul operațiilor de vânzare-cumpărare de valută.
      surse: MDN '00
    • 4.5. (În socialism) Piață organizată = piață dominantă, formată de comerțul de stat și de cel cooperatist, în care prețurile sunt fixate de către stat.
      exemple
      • Pe măsură ce sectorul socialist de stat în agricultură crește și se întărește, pe măsură ce în mîinile statului se concentrează o cantitate din ce în ce mai mare de mărfuri agricole, crește și influența prețurilor stabile ale pieței organizate asupra prețurilor pieței neorganizate. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 85.
        surse: DLRLC

etimologie: