petrologie sf [At: DER / Pl: (rar) ~gii / E: fr pétrologie] Petrografie.

PETROLOGÍE s.f. Petrografie. [< fr. pétrologie, it. petrologia, cf. gr. petra – rocă, logos – știință].

PETROLOGÍE s. f. petrografie. (< fr. pétrologie)

PETROLOGÍE f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor (pietrelor); petrografie. [G.-D. petrologiei] /<fr. pétrologie

petrologie (desp. pe-tro-) s. f., art. petrologia, g.-d. petrologii, art. petrologiei

petrologie (pe-tro-) s. f., art. petrologia, g.-d. petrologii, art. petrologiei

petrologíe s. f. (sil. -tro-), art. petrología, g.-d. petrologíi, art. petrologíei

PETROLOGÍE s. v. petrografie.

PETROLOGIE s. petrografie.

petrologie comparată, (engl.= comparative petrology) domeniu-metodă de investigație a conexiunilor și consecințelor posibile între formațiunile epiclastice din bazinul de sedimentare (sau din unitățile geologice în care ele astăzi se găsesc) și „aria sursă” care le-a generat.

petrologie structurală, (engl. = structural petrology) ramură a petrologiei care se ocupă cu studiul orientării spațiale a constituenților unei roci sau a elementelor planare și liniare care apar în masa acesteia prin procese secundare (în special, deformări plastice și rupturale). P.s. abordează cauzele orientării granulelor în rocile sedimentare, a orientării cristalelor în lave și topituri magmatice și, respectiv, în produsele metamorfismului regional și oferă metodele de investigație a acestora. Analiza petrostructurală începe cu măsurarea elementelor planare primare – foliație, stratificație, plan de curgere – și secundare – diaclaze, șistozitate, a elementelor liniare – liniații minerale, axe de ondulații și de microcute, striuri de zgâriere, axe optice – și continuă cu proiecția stereografică a măsurătorilor și prelucrarea statistică a punctelor reprezentative. Studiile de p.s. încep la afloriment și continuă în laborator, pe eșantioane orientate și secțiuni subțiri executate din acestea.

PETRO- „piatră, rocă, stîncă”. ◊ gr. petra „rocă, stîncă” > fr. petro-, engl. id., germ. id. > rom. petro-. □ ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (animale) care trăiesc în crăpăturile rocilor; ~duroscop (v. duro-, v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea durității rocilor; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care preferă locurile pietroase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc pe locuri pietroase; ~fitie (v. -fitie), s. f., formațiune vegetală dezvoltată pe un substrat stîncos; ~genetic (v. -genetic), adj., referitor la petrogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienței rocilor; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Desen incizat pe o rocă. 2. Rocă șlefuită grosolan pe cale naturală sau sculptată manual rudimentar; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în petrografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul descriptiv al rocilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină geologică care se ocupă cu studiul complex al rocilor din punct de vedere genetic, chimic, mineralogic și al răspîndirii lor geografice.