petrogeneză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr pétrogenèse] Disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienței rocilor.

PETROGENEZĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienței rocilor. [< fr. pétrogenèse, cf. gr. petra – rocă, genesis – naștere].

PETROGENEZĂ s. f. ramură a geologiei care studiază geneza rocilor. (< fr. pétrogenèse)

petrogeneză s. f., g.-d. art. petrogenezei

petrogeneză, (engl.= petrogenesis) dom. al petrol. care abordează problemele complexe ale genezei rocilor magmatice, metamorfice și sedimentare și succesiunea proceselor care au determinat relațiile act. dintre ele.

PETRO- „piatră, rocă, stîncă”. ◊ gr. petra „rocă, stîncă” > fr. petro-, engl. id., germ. id. > rom. petro-. □ ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (animale) care trăiesc în crăpăturile rocilor; ~duroscop (v. duro-, v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea durității rocilor; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care preferă locurile pietroase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc pe locuri pietroase; ~fitie (v. -fitie), s. f., formațiune vegetală dezvoltată pe un substrat stîncos; ~genetic (v. -genetic), adj., referitor la petrogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienței rocilor; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Desen incizat pe o rocă. 2. Rocă șlefuită grosolan pe cale naturală sau sculptată manual rudimentar; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în petrografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul descriptiv al rocilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină geologică care se ocupă cu studiul complex al rocilor din punct de vedere genetic, chimic, mineralogic și al răspîndirii lor geografice.