4 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETIȚIONÁRE, petiționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții. [Pr.: -ți-o-] – V. petiționa.

PETIȚIONÁRE, petiționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții. [Pr.: -ți-o-] – V. petiționa.

petiționare sf [At: DDRF / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: petiționa] 1 Adresare a unei petiții. 2 Solicitare printr-o petiție.

PETIȚIONÁRE, petiționări, s. f. Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții.

PETIȚIONÁ, petiționez, vb. I. Intranz. (Rar) A înainta o petiție, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionner.

PETIȚIONÁ, petiționez, vb. I. Intranz. (Rar) A înainta o petiție, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionner.

PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionnaire.

PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionnaire.

petiționa vi [At: BARIȚIU, P. A. I, 531 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr pétitionner] (Rar) 1 A înainta o petiție, o cerere. 2 A revendica ceva printr-o petiție.

petiționar, ~ă smf [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr pétitionnaire] 1 Persoană care adresează o petiție Si: (înv) petent (1). 2 Persoană care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție Si: (înv) petent (2).

PETIȚÍONÁ, petiționes, vb. I. Intranz. A cere ceva printr-o petiție. Pronunțat: -ți-o-.

PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care cere ceva printr-o petiție.

PETIȚIONÁ vb. I. intr. A solicita ceva printr-o petiție. [Pron. -ți-o-. / < fr. pétitionner].

PETIȚIONÁ vb. intr. a solicita ceva printr-o petiție. (< fr. pétitionner)

PETIȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care adresează o petiție; petent. (< fr. pétitionnaire)

A PETIȚIONÁ ~éz intranz. rar 1) A cere ceva printr-o petiție; a revendica printr-o petiție. 2) A înainta o petiție unei autorități. [Sil. -ți-o-] /<pétitionner

PETIȚIONÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care solicită ceva printr-o petiție. [Si. -ți-o-] /<fr. pétitionnaire

petiționar m. cel ce face, prezintă o petițiune.

*petiționár, -ă s. (fr. pétitionnaire). Persoană care se adresează cuĭva printr’o petițiune.

*petiționéz v. intr. (fr. pétitionner). Mă adresez printr’o petițiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

petiționáre (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. petiționắrii; pl. petiționắri

petiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționării; pl. petiționări

arată toate definițiile

Intrare: petiționare
petiționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petiționare
  • petiționarea
plural
  • petiționări
  • petiționările
genitiv-dativ singular
  • petiționări
  • petiționării
plural
  • petiționări
  • petiționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: petiționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • petiționa
  • petiționare
  • petiționat
  • petiționatu‑
  • petiționând
  • petiționându‑
singular plural
  • petiționea
  • petiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • petiționez
(să)
  • petiționez
  • petiționam
  • petiționai
  • petiționasem
a II-a (tu)
  • petiționezi
(să)
  • petiționezi
  • petiționai
  • petiționași
  • petiționaseși
a III-a (el, ea)
  • petiționea
(să)
  • petiționeze
  • petiționa
  • petiționă
  • petiționase
plural I (noi)
  • petiționăm
(să)
  • petiționăm
  • petiționam
  • petiționarăm
  • petiționaserăm
  • petiționasem
a II-a (voi)
  • petiționați
(să)
  • petiționați
  • petiționați
  • petiționarăți
  • petiționaserăți
  • petiționaseți
a III-a (ei, ele)
  • petiționea
(să)
  • petiționeze
  • petiționau
  • petiționa
  • petiționaseră
Intrare: petiționar
  • silabație: -ți-o-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petiționar
  • petiționarul
  • petiționaru‑
plural
  • petiționari
  • petiționarii
genitiv-dativ singular
  • petiționar
  • petiționarului
plural
  • petiționari
  • petiționarilor
vocativ singular
  • petiționarule
  • petiționare
plural
  • petiționarilor
Intrare: petiționară
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petiționa
  • petiționara
plural
  • petiționare
  • petiționarele
genitiv-dativ singular
  • petiționare
  • petiționarei
plural
  • petiționare
  • petiționarelor
vocativ singular
  • petiționa
  • petiționaro
plural
  • petiționarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

petiționare

  • 1. rar Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi petiționa
    surse: DEX '98 DEX '09

petiționa

  • 1. rar A înainta o petiție, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cere revendica

etimologie:

petiționar, -ă petiționară

  • 1. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: jălbaș petent, -ă

etimologie: